Longinus era un ofiter de vita veche, familia lui avand sange regal, mai precis facand parte din clanul despre care se spune ca se trage din unul dintre cei doi fondatori ai Romei, respectiv Remus. S-a nascut in secolul I in Capadocia (regiune cu o bogata istorie aflata astazi in Turcia) si a primit sarcina nefasta de a comanda plutonul de executie in timpul rastignirii lui Hristos. „Sutasul si cei care il pazeau pe Iisus impreuna cu el cand au vazut cutremurul de pamant si cele intamplate s-a inspaimantat foarte tare si au zis: cu adevarat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu” (Matei 27, 54), sta scris in Noul Testament, care nu pomeneste numele ostasului roman. Potrivit traditiei, ofiterul se chema Longinus si, in calendarul catolic si ortodox, este ridicat la demnitatea de sfant: sfantul Longinus.
Ce l-a condus pe acest pagan la convertire? Fara indoiala ca a fost impresionat de blandetea si calmul lui Hristos, de vorbele pe care le-a rostit inainte de a muri, de modul in care a suportat suferintele si agonia. Dar a fost ceva mai mult: Iisus i-a dat harul convertirii pentru o fapta buna: dat fiindca, vazandu-l sfarsit de puteri, pe drumul Golgotei, i s-a facut mila si i-a luat crucea de pe umeri, obligandu-l pe Simon din Cirene sa i-o duca, sau pentru ca le-a permis femeilor sfinte sa se apropie de locul supliciului, lucru neingaduit la o executie capitala, sau poate pentru ca, in momentul in care l-a auzit spunand: „Mi-e sete”, i s-a facut mila si a dat dispozitie unui soldat sa ia din plosca sa apa amestecata cu otet – bautura soldatului roman – si sa-i umezeasca buzele arse.
Pe de alta parte, Loginus curta o tanara evreica de familie foarte buna, pe nume Rasela, care era una din femeile care lepadasera bogatia si il urmasera pe Hristos. Se spune ca, prin intermediul ei, Longinus stia cine era Iisus si chiar ar fi fost pe jumatate convertit la noua religie. In consecinta, ajungand sa fie martor la chinurile Mantuitorului, le scurteaza, dupa obiceiul timpului: strapungandu-l cu sulita coasta dreapta, „de a curs sange si apa”. Dar nu-i zdrobeste fluierele picioarelor, respectandu-se profetia „si oasele Lui nu pot fi zdrobite”. Cronicarii orientali au inregistrat ca aceasta fapta s-a petrecut in ziua de vineri, la ora 21 si 20 de minute (ora Ierusalimului).
Scrierile apocrife, multe descoperite la Marea Moarta, vorbesc de Lancea Destinului, despre care se spune ca ar fi sulita romana ce a apartinut centurionului Cornelius Longinus. Aceasta sulita are o poveste impresionanta, potrivit cronicarilor. Fusese confectionata de un neintrecut fierar orb de la Damasc, din fier ceresc (de provenienta meteorica) si din cutitasul profetului Ilie. Manerul fusese intarit cu inele elegante de bronz si sculptat din lemn de cedru libanez, incrustat cu elixire magice care o faceau „invingatoare, vesnica, usoara, iar focul de ea nu se prindea”. Longinus a cumparat lancea cu 30 de talanti, o suma uriasa la acea vreme, echivalentul a cateva sute de mii de euro.
Fierarul l-a consolat: „sa nu-ti para rau ca ai platit o mica avere; sulita este mai importanta decat tot ce am facut eu pana acum si va fi mai faimoasa decat cetatea Damascului cu cele sapte porti ale ei”. Legendele spun ca Lancea Destinului conferea posesorului talente militare si victorie asupra dusmanului oricat de ingrozitoare ar fi fost batalia. A ramas in posesia familiei lui Longinus pentru o suta de ani. Apoi, a ajuns o vreme in mana imparatului Traian, care nu credea in virtutile sale miraculoase, dar a avut surprinzatoare victorii militare, chiar si impotriva Daciei, in pofida renumelui sau de invincibilitate de pana atunci.
Mai tarziu, lancea sutasului a intrat in posesia Sfantului Mauritius Africanul, primul cavaler crestin. Apare apoi in Bizant, unde a ramas mai multe sute de ani, devenind una din armele imparatului Constantin cel Mare. A fost furata de venetieni, potrivit unor marturii. Ultima stire certa arata ca Lancea Destinului a facut parte din tezaurele nepretuite ale Cavalerilor Templieri.
Se spune ca ar fi fost recuperata de arheologul german Otto Rahn, in anul 1938, din imprejurimile castelului Monsegur – din tinutul catarilor (in Franta) – si ca ar fi ajuns in posesia lui Adolf Hitler, pana la 28 decembrie 1942, cand a fost sustrasa din buncarul fuhrerului de catre un comando american. Exista zvonuri ca, in prezent, Lancea Destinului s-ar afla la Fort Knox (SUA), ceea ce ar face ca Washington-ul sa fie de neinvins. O copie a acesteia se afla intr-o catedrala din Germania.
Potrivit traditiei, ofiterul Longinus si-a pierdut vederea dupa moartea lui Iisus pe cruce si s-a vindecat de orbire prin atingerea de sangele Mantuitorului de pe sulita sa. Se spune ca a renuntat la cariera militara si a murit ca martir. S-a pretins ca trupul sfantului Longinus ar fi fost descoperit la Mantua in anul 1304, impreuna cu un burete imbibat cu sangele lui Hristos (pe care il pastrase dupa ce asistase la curatirea trupului Sau coborat de pe cruce). Relicvele au fost impartite, ajungand in diverse locuri: Praga, Karlstein, Vatican. Dar, in acelasi timp, sardinienii sustin ca ar fi in posesia moastelor, pe care le-ar fi gasit pe insula lor, unde sfantul a fost supus la chinuri in timpul imparatului Nero. Pe de alta parte, grecii sustin ca Longinus a fost martirizat in Gabala, Capadocia. Se spune insa ca i s-ar fi gasit capul la Ierusalim si ar fi fost dus in Capadocia. Sfantul Longinus este sarbatorit la 15 martie de catre Biserica Catolica. O impresionanta statuie a sa se gaseste in Bazilica Sfantul Petru de la Vatican.
Citeste mai departe
Donarea de organe a fost dintotdeauna un subiect sensibil in Romania. Oamenii nu sunt informatI indeajuns despre acest subiect sI, s-a ajuns, in secolul 21, la situatia absurda de a se refuza donarea de organe pe motive religioase. Nu putine au fost cazurile, cand rudele unui pacient aflat in moarte cerebrala nu au vrut sa doneze cornea sI inima pe motiv ca persoana decedata nu va avea liniste pe lumea cealalta. Sunt mituri, spun in replica preotii, care adauga ca Biserica sustine donarea de organe, atata timp cat nu se face contra-cost. “Nu sunt de acord cu donarea de cornee pentru ca mortul nu va mai avea ochi sa vada pe lumea cealalta”. Este raspunsul absurd pe care il primesc medicii atunci cand cer permisiunea rudelor de a preleva tesuturi de la o persoana aflata in moarte cerebrala. “Problemele sunt cand vine vorba despre donarea inimii sI a corneei. Spun ca vor ca persoana decedata sa aiba pe lumea cealalta ochii lor sI inima lor, le e frica ca nu or sa vada. Am intrebat, bun sI rinichii de ce accepta sa ii doneze? SI spun ca nu li se pare atat de importanti”, a declarat Camelia Bogdanici, sefa Clinicii de Oftalmologie sI directorul medical al spitalului “Sf Spiridon”. Situatia devine din ce in ce mai absurda atunci cand afli pozitia Bisericii: preotii incurajeaza donarea de organe, iar aceste asa – zise convingeri religioase sunt, de fapt, doar mituri, iar oamenii sunt atat de inversunatI incat nu se sinchisesc sa stea de vorba cu un preot inainte sa refuze transplantul care ar putea salva viata unui alt om. E drept sI ca nu exista prea multe campanii de informare prin care populatia ar putea deveni mai educata in ceea ce priveste donarea de organe.“E o chestiune care , sa spunem, tine mai degraba de traditiile populare. Noi nu avem astfel de amenintari la adresa crestinilor nostri. E ca sI cum ai spune ca cineva care e orb moare mai usor pentru ca nu a fost nevoie sa inchida ochii. E folclor, nu are nimic in comun cu viziunea Bisericii”, a explicat preotul Mihai Margineanu, intrebat de reporterii 7est despre convingerea oamenilor ca persoana decedata nu s-ar odihni in pace fara inima sau cornee. Mai mult decat atat, Biserica incurajeaza donarea organelor. “Este adevarat ca Biserica este de principiul sa dam pamantului ceea ce este a pamantului, insa atunci cand vine vorba despre binele oamenilor, cu siguranta vrem a se intreprinde tot ce e bine pentru sanatatea oamenilor”, a mai explicat preotul Margineanu.Situatia se schimba radical, insa, atunci cand vine vorba despre transplantul de organe contracost. Ajunse la limita subzistentei, foarte multe persoane au apelat la o metoda uluitoare de a face rost de bani: si-au vandut, sau cel putin au incercat sa-sI vanda organele. Site-urile de anunturi gazduiesc ofertele acestora. Cea mai comuna este cea de vanzare a unui rinichi. Insa, s-a ajuns chiar si la cedarea, unui plaman sau a unui testicul. “Sunt foarte multI tineri care, intr-o anumita inconstienta, doneaza rinichii pentru a porni stiu eu ce afacere. In aceste situatii, Biserica e impotriva gestului- nu putem face comert cu organe. Ramane la latitudinea medicului sa extraga un organ de la o persoana care a decedat sI care poate fi util altei persoane. Trupul nu ne apartine, ii apartine lui Dumnezeu sI singurul lucru care ramane din noi este doar sufletul sI incurajam donarea doar daca un medic gaseste de cuviinta sa intrepreprinda ceva pentru sanatatea altcuiva utilizand organele celui care a decedat sI care pot fi recuperate”, a precizat parintele Mihai Margineanu. In 2010, Programul National de Transplant a inregistrat cel mai mare numar de donatori, respectiv 3,5 la un milion de locuitori, insa acesta este de aproape cinci ori mai mic decât media Europeana. In ceea ce priveste transplantul de cornee, in IasI, de la debutul transplanturilor, s-au facut numai 14 prelevari. In conditiile in care aproape 100 de persoane, cu varste incepand de la 5 ani, asteapta un astfel de transplant, adica, o sansa la o viata normala. Un grup de parlamentari a propus imbunatatirea actualului cadru legislativ, considerat confuz si lacunar in privinta exprimarii consimtamântului de a dona organe. Prin aceasta se urmareste mediatizarea problematicii transplantului si informarea populatiei privind aceasta procedura. Initiativa propusa creeaza posibilitatea exprimarii acordului expres in fata autoritatilor statului, in vederea donarii de organe, de catre orice persoana, cu anumite prilejuri, dintre care la preschimbarea actului de identitate, dupa vârsta de 18 ani, la inscrierea casatoriei in Registrul de stare civila, la eliberarea sau preschimbarea permisului auto, la eliberarea sau preschimbarea cardului european sau national de asigurat.“Cu certitudine ar trebui mai multa educatie pentru ca in general crestinii merg dupa prima informatie sI din pacate prima informatie nu vine de la preot”, a declarat Mihai Margineanu, preot.“Biserica este de acord cu donarea de organe, De fapt sI de drept, nu cred ca religia este problema, ci lipsa de educatie medicala”, a declarat dr Camelia Bogdanici, sefa Clinicii de Oftalmologie sI directorul medical al spitalului “Sf Spiridon”.Prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umana de la donatorul in viata se face in urmatoarele conditii:-prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana ca urmare a exercitarii unei constrangeri de natura fizica sau morala asupra unei persoane sunt interzise.-donarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana nu pot face obiectul unei tranzactii materiale- donatorul si primitorul vor semna un act legalizat, prin care declara ca donarea se face in scop umanitar, are caracter altruist si nu constituie obiectul unei tranzactii materiale- Prelevarea sau transplantul de organe si/sau tesuturi si/sau celule de origine umana fara consimtamant, in conditiile prezentei legi, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 5 ani.- Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 5 sau 7 ani fapta persoanei de a dona organe si/sau tesuturi si/sau celule in scopul obtinerii de foloase.Legea spune ca donarea se poate realiza intre pacient si rudele acestuia pana la cele de gradul doi. Mai nou, legea transplantului a cunoscut cateva modificari. A aparut notiunea de donator inrudit emotional. Adica, un bun prieten. Insa, prevederile legii sunt extrem de simplu de fentat. Astfel, medicilor le este aproape imposibil sa demaste o astfel de intelegere contracost. Pentru ca, de regula, cei care primesc si dau bani pentru organe se inteleg ca in fata medicilor sa declare ca sunt prieteni sau chiar rude, iar gestul este o donatie. Cuvinte cheie: transplant, organe, biserica