1 Mai, Paștele și mobilizarea politică după instalarea comunismului

Regimurile staliniste s-au remarcat prin accentul pus pe mobilizarea continua si extinsa. Mobilizarea, care însemna un surplus de participare la treburile cetatii, avea, în reteta totalitara, numeroase functii: confirmarea charismei partidului si conducatorului, simularea participarii democratice la actul de conducere, modelarea simbolica a „societatii”, angajarea populatiei în siajul politicilor transformiste, stimularea emulatiei sociale în acord cu valori si tinte comuniste, educarea ideologica a tinerilor si (re)socia­lizarea politica a adultilor, transmiterea prin contagiune a conformismului politic si fricii, expunerea oamenilor în spatii panoptice, ritualizarea si disciplinarea comporta­mentelor sociale, dislocarea indivizilor din mediile care le asigurau protectie si autonomie, controlul social, reprimarea „dusmanilor” interni si externi etc.

Stalinismul s-a aratat ambivalent fata de masele populare: desi colectivist si, teoretic, demofil, a manifestat mai mereu neîncredere fata de multimi, având o parere proasta despre natura umana. Mizantropia stalinista a facut loc formulelor autoritare si coercitive de supunere si dirijare a multimilor.

Odata cu instalarea comunismului în România, manifestatiile de strada, expresia publica a „poporului muncitor”, au fost atent controlate si caligrafiate. Propaganda a inundat tara cu exortatii, apeluri la voluntariat si sacrificiu, întrecere socialista si stahanovism, subscriptii publice, entuziasm si vigilenta. Reconstructia postbelica si constructia socialismului nu erau atât o chestiune de stiinta a modernizarii, cât una de pasiune revolutionara si gândire corecta ideologic.

Documentele din arhiva C.C. al P.C.R., înca insuficient exploatate de istoria sociala, arata extraordinarul efort politic facut de noul regim pentru disciplinarea societatii si asigurarea conformismului politic. Marile adunari publice erau controlate strict. Acestea erau organizate, cu precadere, în zile precum 6 martie, 1 mai, 23 august si cu ocazia sarbatorilor sovietice. Rostul acestora era de celebrare a regimului comunist, a Uniunii Sovietice, a lui Stalin si a liderilor comunisti români, si de contestare a Occidentului si adversarilor din interior.

Citeste mai departe...

Articolul original