Biserica Basarabiei, o gâlceavă de două secole între români și ruși

La sfâr?itul secolului al XVIII-lea, ?arile Române au fost teatru de razboi între Rusia ?i Imperiul Otoman. Pe lânga for?a armatelor sale, ?arul de la Moscova a încercat sa-i supuna pe români ?i prin intermediul bisericii ortodoxe. A reu?it sa desprinda din teritoriul românesc doar Basarabia, cu tot cu biserica, scrie Ilarion ?iu pentru Adevarul.

„Tradatorul" Banulescu-Bodoni

Un personaj cu totul special în acest joc al marilor puteri a fost Grigore Banulescu-Bodoni (1746-1821), calugarit cu numele de Gavriil. S-a nascut în Transilvania, la Bistri?a, dintr-o familie originara din Câmpulung Moldovenesc. A avut ocazia sa studieze la Kiev ?i la Muntele Athos, intrând în calugarie pe când se afla la Istanbul. A cunoscut, a?adar, atât lumea otomanilor, cât ?i pe aceea a „muscalilor" (ru?ilor). El s-a remarcat prin activitatea didactica, fiind profesor în Transilvania, în Moldova ?i în Rusia. Între 1786 ?i 1791 a fost rectorul seminarului teologic din Poltava.

În februarie 1792, Biserica Ortodoxa Rusa l-a desemnat pe Banulescu-Bodoni mitropolit al Moldovei. Pe fondul razboaielor ruso-turce, ?arile Române au intrat succesiv în posesia celor doua puteri la finele secolului al XVIII-lea. Însa otomanii au recucerit Ia?iul, iar domnul Alexandru Moruzi l-a arestat pe Banulescu-Bodoni. A fost trimis prizonier la Istanbul. Rascumparat de ?ar, Gavriil se întoarce în Rusia, unde este numit mitropolit la Poltava (1793-1799) ?i la Kiev (1799-1803). Se pensioneaza în 1803 ?i se stabile?te la Odesa.
Un nou razboi ruso-turc l-a reactivat pe Gavriil Banulescu-Bodoni. Mai întâi este instalat „exarh" al Bisericii din Moldova ?i ?ara Româneasca, la 27 martie 1808. Cele doua provincii se aflau sub ocupa?ie militara rusa. Razboiul s-a încheiat cu anexarea Basarabiei, prin pacea de la Bucure?ti, din 1812.
În anul urmator, Banulescu-Bodoni a fost numit în fruntea nou-createi Arhiepiscopii a Basarabiei, cu re?edin?a la Chi?inau. Biserica basarabeana era desprinsa astfel de Mitropolia Moldovei ?i se afla sub ascultarea Patriarhiei Moscovei.

Încalcarea canoanelor

Ruperea for?ata a bisericilor ?i a manastirilor din Basarabia de Mitropolia Moldovei reprezinta ?i astazi subiect al controverselor româno-ruse. Teologii români sus?in ca în 1813 s-a produs o încalcare a canonului al VIII-lea al Sinodului Ecumenic de la Efes, din 431. Conform acestuia, era interzisa trecerea for?ata a unei eparhii dintr-o jurisdic?ie în alta.

În primii ani dupa anexarea Basarabiei, via?a bisericii a fost extrem de încordata. Unii preo?i, care facusera seminarul la Socola (Ia?i), au refuzat sa treaca sub ascultarea canonica a Moscovei ?i au fugit în Moldova. Problema calificarii preo?ilor s-a men?inut pâna în a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Astfel, la 1859, în Basarabia nu existau decât 162 de preo?i cu studii de seminar.
Preo?ii fara studii, care înva?au meseria din tata în fiu, nu prea în?elegeau în ce consta schimbarea legata de transferul jurisdic?iilor. Prin urmare, ani buni au slujit în continuare în graiul local ?i au refuzat sa se adapteze rigorilor cerute de Patriarhia Moscovei. Rezisten?a la rusificare s-a întâlnit mai ales în manastiri, unde calugarii, lega?i de comunita?ile locale, nu au introdus limba rusa în cult.

Campanie de rusificare

Din punct de vedere institu?ional, biserica Basarabiei era organizata într-o singura eparhie, a Chi?inaului ?i Hotinului. Periodic, a func?ionat ?i un vicariat pentru jude?ele din sudul Basarabiei. Însa, de-a lungul secolului al XIX-lea, cele trei jude?e au apar?inut succesiv Rusiei ?i Principatelor Române, fiind obiectul unor interese politice.
Patriarhia Moscovei a cautat sa-i atraga pe ierarhii locali prin diferite avantaje. Ini?ial, parohiile au fost înzestrate cu pamânturi ?i case parohiale. Cu timpul, în patrimoniul arhiepiscopiei au intrat un hotel, o tipografie, o fabrica de lumânari, un atelier de icoane, paduri ?i podgorii de vie.
Ierarhii basarabeni nu dadeau semne ca apreciau bunavoin?a Patriarhiei Moscovei. Coresponden?a se ?inea în continuare în limba româna sau bilingv. În tipografii s-au tiparit ?i car?i în limba româna.
Campania de accentuare a rusificarii a debutat în 1870, fiind condusa de arhiepiscopul Pavel al Chi?inaului. Acesta a desfiin?at tipografia ?i a dat ordin ca toate documentele biserice?ti, precum ?i coresponden?a sa fie redactate exclusiv în limba rusa. 169 de preo?i parohi au fost retrograda?i ca preo?i auxiliari. În locul lor au fost instala?i preo?i adu?i din toate col?urile Rusiei. Peste 300 de biserici ?i-au închis por?ile, mai ales în mediul rural, unde persista rezisten?a fa?a de rusificare.
Arhiepiscopul Pavel s-a preocupat ca preo?ii sa aiba studii de specialitate. Astfel, ierarhii existen?i sau tinerii interesa?i au fost îndruma?i spre seminarul teologic de la Odesa. Politica de rusificare a bisericii a dat roade. Astfel, în 1882, numarul preo?ilor cu studii de seminar ajunsese la 521. Existau ?i noua ierarhi cu studii superioare.

Revolu?iile ruse ?i biserica

Dupa revolu?ia rusa din 1905, bisericile basarabene au recâ?tigat dreptul de a ?ine serviciul divin în limba româna. S-a înregistrat ?i o cre?tere a publica?iilor în româna. Calugarul Gurie Grosu s-a remarcat în aceasta etapa de rena?tere na?ionala. Însa elanul i-a fost taiat curând de Serafim, arhiepiscop al Chi?inaului. Acesta ?i-a dat seama de pericolul pe care-l reprezenta rena?terea na?ionala în Basarabia.
Revolu?iile din anul 1917 au dat posibilitatea bisericii basarabene sa-?i reafirme identitatea. Dupa revolu?ia „burghezo-democratica" din februarie, arhiepiscopul Anastasie Gribanovski a convocat la Chi?inau un congres al preo?ilor. Ierarhii au cerut autonomia bisericii Basarabiei ?i constituirea unei mitropolii cu doua episcopii. Cererile lor au fost confirmate de Congresul Bisericesc Panrus, organizat în august 1917 la Moscova. Conform rezolu?iei acestuia, biserica basarabeana devenea autonoma.
Revolu?ia „bol?evica" din octombrie 1917 a reconfirmat bisericii basarabene dreptul la autonomie. În ianuarie 1918, arhiepiscopul Anastasie a convocat o comisie bisericeasca. Ierarhii ?i-au reafirmat dorin?a sa administreze problemele locale fara interven?ia Moscovei.
Dupa unirea Basarabiei cu România, în martie 1918, clericii basarabeni au intrat în conflict cu Mitropolia de la Ia?i. Românii doreau unirea deplina, inclusiv cea bisericeasca. Mitropolia Moldovei nu recunoscuse niciodata desprinderea Basarabiei de sub ascultarea ei canonica. În aceste condi?ii, Anastasie Gribanovski s-a refugiat la Belgrad ?i i-a lasat pe ceilal?i ierarhi basarabeni sa decida soarta Arhiepiscopiei Chi?inaului.

Razvrati?ii de la Chi?inau

Unirea Basarabiei cu România, în martie 1918, nu a fost întâmpinata cu entuziasm de clerul basarabean. Arhiepiscopia Chi?inaului ar fi dorit autonomie. Controversele au avut atât cauze religioase, legate de caracterul rus al cultului, cât ?i economice, provocate de administrarea bunurilor arhiepiscopiei.

Lupta pentru statutul de mitropolie

Ultimul arhiepiscop de Chi?inau, Anastasie Gribanovski, a fugit la Belgrad cu câteva luni înainte de unire. Mitropolia Moldovei a refuzat sa numeasca un ierarh local în fruntea bisericii basarabene. Astfel, la Chi?inau a fost trimis Nicodim Munteanu, viitor patriarh (1939-1948), episcop de Hu?i. ?ederea lui Nicodim în Basarabia a fost un e?ec al dialogului confesional. Nu s-a în?eles deloc cu ierarhii locali, care doreau neaparat autonomia. Nicodim a plecat de la Chi?inau la sfâr?itul anului 1919, fara sa ofere explica?ii oficiale.
În cele din urma, mitropolia de la Ia?i a acceptat sa numeasca în fruntea arhiepiscopiei Chi?inaului un ierarh local. La 31 decembrie 1919, Gurie Grosu este desemnat „provizoriu" pe locul vacant lasat de Nicodim Munteanu.
Pe 21 februarie 1920, la Chi?inau s-a ?inut un Congres Extraordinar Eparhial, care l-a ales pe Gurie arhiepiscop de Chi?inau ?i Hotin. Însa Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut legitimitatea Congresului Extraordinar Eparhial. Oficial, Gurie Grosu era socotit în continuare delegat al Arhiepiscopiei Chi?inaului ?i Hotinului. A fost nevoie de interven?ia factorului politic pentru aplanarea scandalului. Prin interven?ia lui Alexandru Averescu (prim-ministru) ?i a lui Octavian Goga (ministrul Culturii), Gurie Grosu a fost investit oficial arhiepiscop la 29 martie 1921.
Lupta basarabenilor cu ierarhia de la Bucure?ti nu s-a încheiat aici. De?i Arhiepiscopia de la Chi?inau a cerut statut de mitropolie, i s-a refuzat acest drept în 1925, când s-a adoptat noua lege de organizare a Bisericii Ortodoxe Române. Abia în anul 1927, Sântul Sinod a ridicat Arhiepiscopia Chi?inaului la rang de mitropolie. A fost nevoie de mai multe memorii catre autorita?ile laice ?i ecleziastice ale României Mari.
Mitropolit a fost desemnat tot Gurie Grosu. Însa cu ocazia ceremoniei de înscaunare s-a consumat un nou scandal. Mitropolitul a aparut având pe cap o camilafca alba, asemenea celor purtate de ierarhii ru?i. Gestul a fost interpretat ca o provocare, Gurie fiind acuzat de „bol?evism".

Cearta pe averea bisericii basarabene

Conflictele dintre ierarhii de la Chi?inau ?i cei de la Bucure?ti aveau drept cauza principala problema administrarii averilor Arhiepiscopiei basarabene. Patrimoniul acesteia consta în cladirea seminarului ortodox, fabrica de lumânari, hotelul „Suisse" din Chi?inau, tipografia eparhiala, vinaria eparhiala cu viile aferente, banca clericilor ortodoc?i etc.
În anul 1922, aceste bunuri au fost trecute în administrarea Uniunii Clericilor Ortodoc?i din Basarabia (cuprindea 92% din cler!). Preo?ii se temeau ca averile Arhiepiscopiei ar fi urmat sa fie trecute în proprietatea statului.
Viziunea Uniunii fa?a de autorita?ile de la Bucure?ti nu era deloc pozitiva. Într-un memoriu catre Ministerul Cultelor, adresat în 1923, Uniunea Clericilor Ortodoc?i din Basarabia constata: „Am vazut, cele ce nici parin?ii no?tri sub jugul strain n-au vazut: preo?i aresta?i ?i purta?i sub baioneta pe strazile ora?elor ?i satelor; preo?i palmui?i ?i pu?i la închisori fara judecata ?i fara orice în?elegere cu autorita?ile biserice?ti; preo?i vizitii la ofi?eri; clerici înhama?i la cotiga pentru a cara apa la posturile jandarmilor".
Mitropolitul nu a împiedicat activitatea Uniunii. El nu putea trece cu vederea ca, pe lânga problema patrimoniului, preo?ii protestau ?i din cauza faptului ca nu-?i primisera salariile de luni bune.
În iunie 1924, Sfântul Sinod a decis însa ca Uniunea Clericilor Ortodoc?i din Basarabia nu avea dreptul sa administreze averile Arhiepiscopiei. Patrimoniul a fost trecut în responsabilitatea „Euforiei locale". În componen?a acesteia intrau atât clerici, cât ?i laici. Drept raspuns, Uniunea a scris un nou memoriu Ministerului Cultelor, în care sus?inea ca „jugul de frate e mai greu de suportat decât jugul de strain".

Îndepartarea lui Gurie Grosu

Curând dupa instalarea pe tron a regelui Carol al II-lea, în 1930, monarhul a facut o vizita la Chi?inau. Intrând în catedrala mitropolitana, Gurie i-a spus ca se bucura de prezen?a sa „împarateasca", însa l-ar fi bucurat s-o vada alaturi ?i pe „împarateasa". Era o aluzie la faptul ca regele traia cu Elena Lupescu.
?i-a facut un du?man în plus. În 1934, Gurie Grosu a devenit ?inta unor noi atacuri. Era acuzat ca numise ?i destituise abuziv preo?i, dar ?i ca gestionase defectuos averile eparhiale. Mitropolitului i s-a imputat un deficit în valoare de 11.500.000 de lei. Chemat la Ministerul Cultelor, a avut de ales între doua op?iuni. Fie renun?a la postul de mitropolit ?i se retrage la o manastire. Fie se prezinta în fa?a Înaltei Cur?i de Casa?ie pentru proces. A ales ce-a de-a doua op?iune, mitropolitul ajungând în fa?a justi?iei.
La 11 noiembrie 1936, Gurie Grosu a fost suspendat temporar din func?ia de mitropolit al Basarabiei. Nu a reu?it sa-?i câ?tige dreptatea. Justi?ia a evitat sa înceapa o ancheta serioasa, iar Gurie a decis sa încheie scandalul. În anul 1941 ?i-a facut cerere de pensionare. A murit la Bucure?ti, pe 14 noiembrie 1943. A fost înmormântat la manastirea Cernica.

Doua ortodoxii în Republica Moldova

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, biserica ortodoxa basarabeana a continuat tradi?ia din perioada 1813-1918. Chi?inaul ?i-a pierdut statutul de mitropolie, devenind arhiepiscopie a Patriarhiei Moscovei. Multe biserici au fost închise. În locul preo?ilor fugi?i în România au fost instala?i clerici din Rusia (unii KGB-?ti sub acoperire). Seminarul ?i facultatea de teologie de la Chi?inau au fost închise. Preo?ii s-au specializat, în general, la Odesa ?i la Kiev.
Dupa declararea independen?ei fa?a de URSS (1991), în Republica Moldova au început discu?iile privind desprinderea canonica de Moscova. Cel mai activ a fost Petru Paduraru, episcopul de Bal?i. Pentru ac?iunile sale, Vladimir, arhiepiscopul Chi?inaului, l-a destituit în august 1992.
Pe acest fond tensionat, în decembrie 1992 au aparut doua mitropolii ortodoxe în Republica Moldova. La 19 decembrie, Petru a fost recunoscut mitropolit al Basarabiei de Patriarhia Româna. Românii au considerat ca reactiveaza fosta mitropolie de la est de Prut. Patriarhia Moscovei a raspuns cu aceia?i moneda. La 21 decembrie 1992, Vladimir Cantarean, arhiepiscopul de Chi?inau, a fost ridicat la rangul de mitropolit.
Mitropolia Basarabiei a reu?it cu greu sa câ?tige recunoa?terea autorita?ilor. Guvernul de la Chi?inau a legiferat existen?a ei abia în anul 2002, ca urmare a unei decizii a CEDO! Paradoxal, mitropolia a intrat în legalitate în timpul mandatului Partidului Comuni?tilor.
Însa nici credincio?ii ortodoc?i de la est de Prut nu sunt încânta?i sa adere la mitropolia Basarabiei. Ranile timpului î?i spun cuvântul. Locuitorii Republicii Moldova înclina sa se supuna canonic patriarhului Moscovei. Conform unui raport din 2007 al Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de la Chi?inau, Mitropolia Moldovei avea în subordine 1.255 parohii, în timp ce Mitropolia Basarabiei doar 219 parohii!

historia.ro

Articolul original