Biserica Basarabiei, o gâlceavă de două secole între români și ruși

La sfâr?itul secolului al XVIII-lea, ?arile Române au fost teatru de razboi între Rusia ?i Imperiul Otoman. Pe lânga for?a armatelor sale, ?arul de la Moscova a încercat sa-i supuna pe români ?i prin intermediul bisericii ortodoxe. A reu?it sa desprinda din teritoriul românesc doar Basarabia, cu tot cu biserica, scrie Ilarion ?iu pentru Adevarul.

„Tradatorul" Banulescu-Bodoni

Un personaj cu totul special în acest joc al marilor puteri a fost Grigore Banulescu-Bodoni (1746-1821), calugarit cu numele de Gavriil. S-a nascut în Transilvania, la Bistri?a, dintr-o familie originara din Câmpulung Moldovenesc. A avut ocazia sa studieze la Kiev ?i la Muntele Athos, intrând în calugarie pe când se afla la Istanbul. A cunoscut, a?adar, atât lumea otomanilor, cât ?i pe aceea a „muscalilor" (ru?ilor). El s-a remarcat prin activitatea didactica, fiind profesor în Transilvania, în Moldova ?i în Rusia. Între 1786 ?i 1791 a fost rectorul seminarului teologic din Poltava.

În februarie 1792, Biserica Ortodoxa Rusa l-a desemnat pe Banulescu-Bodoni mitropolit al Moldovei. Pe fondul razboaielor ruso-turce, ?arile Române au intrat succesiv în posesia celor doua puteri la finele secolului al XVIII-lea. Însa otomanii au recucerit Ia?iul, iar domnul Alexandru Moruzi l-a arestat pe Banulescu-Bodoni. A fost trimis prizonier la Istanbul. Rascumparat de ?ar, Gavriil se întoarce în Rusia, unde este numit mitropolit la Poltava (1793-1799) ?i la Kiev (1799-1803). Se pensioneaza în 1803 ?i se stabile?te la Odesa.
Un nou razboi ruso-turc l-a reactivat pe Gavriil Banulescu-Bodoni. Mai întâi este instalat „exarh" al Bisericii din Moldova ?i ?ara Româneasca, la 27 martie 1808. Cele doua provincii se aflau sub ocupa?ie militara rusa. Razboiul s-a încheiat cu anexarea Basarabiei, prin pacea de la Bucure?ti, din 1812.
În anul urmator, Banulescu-Bodoni a fost numit în fruntea nou-createi Arhiepiscopii a Basarabiei, cu re?edin?a la Chi?inau. Biserica basarabeana era desprinsa astfel de Mitropolia Moldovei ?i se afla sub ascultarea Patriarhiei Moscovei.

Încalcarea canoanelor

Ruperea for?ata a bisericilor ?i a manastirilor din Basarabia de Mitropolia Moldovei reprezinta ?i astazi subiect al controverselor româno-ruse. Teologii români sus?in ca în 1813 s-a produs o încalcare a canonului al VIII-lea al Sinodului Ecumenic de la Efes, din 431. Conform acestuia, era interzisa trecerea for?ata a unei eparhii dintr-o jurisdic?ie în alta.

În primii ani dupa anexarea Basarabiei, via?a bisericii a fost extrem de încordata. Unii preo?i, care facusera seminarul la Socola (Ia?i), au refuzat sa treaca sub ascultarea canonica a Moscovei ?i au fugit în Moldova. Problema calificarii preo?ilor s-a men?inut pâna în a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Astfel, la 1859, în Basarabia nu existau decât 162 de preo?i cu studii de seminar.
Preo?ii fara studii, care înva?au meseria din tata în fiu, nu prea în?elegeau în ce consta schimbarea legata de transferul jurisdic?iilor. Prin urmare, ani buni au slujit în continuare în graiul local ?i au refuzat sa se adapteze rigorilor cerute de Patriarhia Moscovei. Rezisten?a la rusificare s-a întâlnit mai ales în manastiri, unde calugarii, lega?i de comunita?ile locale, nu au introdus limba rusa în cult.

Campanie de rusificare

Din punct de vedere institu?ional, biserica Basarabiei era organizata într-o singura eparhie, a Chi?inaului ?i Hotinului. Periodic, a func?ionat ?i un vicariat pentru jude?ele din sudul Basarabiei. Însa, de-a lungul secolului al XIX-lea, cele trei jude?e au apar?inut succesiv Rusiei ?i Principatelor Române, fiind obiectul unor interese politice.
Patriarhia Moscovei a cautat sa-i atraga pe ierarhii locali prin diferite avantaje. Ini?ial, parohiile au fost înzestrate cu pamânturi ?i case parohiale. Cu timpul, în patrimoniul arhiepiscopiei au intrat un hotel, o tipografie, o fabrica de lumânari, un atelier de icoane, paduri ?i podgorii de vie.
Ierarhii basarabeni nu dadeau semne ca apreciau bunavoin?a Patriarhiei Moscovei. Coresponden?a se ?inea în continuare în limba româna sau bilingv. În tipografii s-au tiparit ?i car?i în limba româna.
Campania de accentuare a rusificarii a debutat în 1870, fiind condusa de arhiepiscopul Pavel al Chi?inaului. Acesta a desfiin?at tipografia ?i a dat ordin ca toate documentele biserice?ti, precum ?i coresponden?a sa fie redactate exclusiv în limba rusa. 169 de preo?i parohi au fost retrograda?i ca preo?i auxiliari. În locul lor au fost instala?i preo?i adu?i din toate col?urile Rusiei. Peste 300 de biserici ?i-au închis por?ile, mai ales în mediul rural, unde persista rezisten?a fa?a de rusificare.
Arhiepiscopul Pavel s-a preocupat ca preo?ii sa aiba studii de specialitate. Astfel, ierarhii existen?i sau tinerii interesa?i au fost îndruma?i spre seminarul teologic de la Odesa. Politica de rusificare a bisericii a dat roade. Astfel, în 1882, numarul preo?ilor cu studii de seminar ajunsese la 521. Existau ?i noua ierarhi cu studii superioare.

Revolu?iile ruse ?i biserica

Dupa revolu?ia rusa din 1905, bisericile basarabene au recâ?tigat dreptul de a ?ine serviciul divin în limba româna. S-a înregistrat ?i o cre?tere a publica?iilor în româna. Calugarul Gurie Grosu s-a remarcat în aceasta etapa de rena?tere na?ionala. Însa elanul i-a fost taiat curând de Serafim, arhiepiscop al Chi?inaului. Acesta ?i-a dat seama de pericolul pe care-l reprezenta rena?terea na?ionala în Basarabia.
Revolu?iile din anul 1917 au dat posibilitatea bisericii basarabene sa-?i reafirme identitatea. Dupa revolu?ia „burghezo-democratica" din februarie, arhiepiscopul Anastasie Gribanovski a convocat la Chi?inau un congres al preo?ilor. Ierarhii au cerut autonomia bisericii Basarabiei ?i constituirea unei mitropolii cu doua episcopii. Cererile lor au fost confirmate de Congresul Bisericesc Panrus, organizat în august 1917 la Moscova. Conform rezolu?iei acestuia, biserica basarabeana devenea autonoma.
Revolu?ia „bol?evica" din octombrie 1917 a reconfirmat bisericii basarabene dreptul la autonomie. În ianuarie 1918, arhiepiscopul Anastasie a convocat o comisie bisericeasca. Ierarhii ?i-au reafirmat dorin?a sa administreze problemele locale fara interven?ia Moscovei.
Dupa unirea Basarabiei cu România, în martie 1918, clericii basarabeni au intrat în conflict cu Mitropolia de la Ia?i. Românii doreau unirea deplina, inclusiv cea bisericeasca. Mitropolia Moldovei nu recunoscuse niciodata desprinderea Basarabiei de sub ascultarea ei canonica. În aceste condi?ii, Anastasie Gribanovski s-a refugiat la Belgrad ?i i-a lasat pe ceilal?i ierarhi basarabeni sa decida soarta Arhiepiscopiei Chi?inaului.

Razvrati?ii de la Chi?inau

Unirea Basarabiei cu România, în martie 1918, nu a fost întâmpinata cu entuziasm de clerul basarabean. Arhiepiscopia Chi?inaului ar fi dorit autonomie. Controversele au avut atât cauze religioase, legate de caracterul rus al cultului, cât ?i economice, provocate de administrarea bunurilor arhiepiscopiei.

Lupta pentru statutul de mitropolie

Ultimul arhiepiscop de Chi?inau, Anastasie Gribanovski, a fugit la Belgrad cu câteva luni înainte de unire. Mitropolia Moldovei a refuzat sa numeasca un ierarh local în fruntea bisericii basarabene. Astfel, la Chi?inau a fost trimis Nicodim Munteanu, viitor patriarh (1939-1948), episcop de Hu?i. ?ederea lui Nicodim în Basarabia a fost un e?ec al dialogului confesional. Nu s-a în?eles deloc cu ierarhii locali, care doreau neaparat autonomia. Nicodim a plecat de la Chi?inau la sfâr?itul anului 1919, fara sa ofere explica?ii oficiale.
În cele din urma, mitropolia de la Ia?i a acceptat sa numeasca în fruntea arhiepiscopiei Chi?inaului un ierarh local. La 31 decembrie 1919, Gurie Grosu este desemnat „provizoriu" pe locul vacant lasat de Nicodim Munteanu.
Pe 21 februarie 1920, la Chi?inau s-a ?inut un Congres Extraordinar Eparhial, care l-a ales pe Gurie arhiepiscop de Chi?inau ?i Hotin. Însa Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu a recunoscut legitimitatea Congresului Extraordinar Eparhial. Oficial, Gurie Grosu era socotit în continuare delegat al Arhiepiscopiei Chi?inaului ?i Hotinului. A fost nevoie de interven?ia factorului politic pentru aplanarea scandalului. Prin interven?ia lui Alexandru Averescu (prim-ministru) ?i a lui Octavian Goga (ministrul Culturii), Gurie Grosu a fost investit oficial arhiepiscop la 29 martie 1921.
Lupta basarabenilor cu ierarhia de la Bucure?ti nu s-a încheiat aici. De?i Arhiepiscopia de la Chi?inau a cerut statut de mitropolie, i s-a refuzat acest drept în 1925, când s-a adoptat noua lege de organizare a Bisericii Ortodoxe Române. Abia în anul 1927, Sântul Sinod a ridicat Arhiepiscopia Chi?inaului la rang de mitropolie. A fost nevoie de mai multe memorii catre autorita?ile laice ?i ecleziastice ale României Mari.
Mitropolit a fost desemnat tot Gurie Grosu. Însa cu ocazia ceremoniei de înscaunare s-a consumat un nou scandal. Mitropolitul a aparut având pe cap o camilafca alba, asemenea celor purtate de ierarhii ru?i. Gestul a fost interpretat ca o provocare, Gurie fiind acuzat de „bol?evism".

Cearta pe averea bisericii basarabene

Conflictele dintre ierarhii de la Chi?inau ?i cei de la Bucure?ti aveau drept cauza principala problema administrarii averilor Arhiepiscopiei basarabene. Patrimoniul acesteia consta în cladirea seminarului ortodox, fabrica de lumânari, hotelul „Suisse" din Chi?inau, tipografia eparhiala, vinaria eparhiala cu viile aferente, banca clericilor ortodoc?i etc.
În anul 1922, aceste bunuri au fost trecute în administrarea Uniunii Clericilor Ortodoc?i din Basarabia (cuprindea 92% din cler!). Preo?ii se temeau ca averile Arhiepiscopiei ar fi urmat sa fie trecute în proprietatea statului.
Viziunea Uniunii fa?a de autorita?ile de la Bucure?ti nu era deloc pozitiva. Într-un memoriu catre Ministerul Cultelor, adresat în 1923, Uniunea Clericilor Ortodoc?i din Basarabia constata: „Am vazut, cele ce nici parin?ii no?tri sub jugul strain n-au vazut: preo?i aresta?i ?i purta?i sub baioneta pe strazile ora?elor ?i satelor; preo?i palmui?i ?i pu?i la închisori fara judecata ?i fara orice în?elegere cu autorita?ile biserice?ti; preo?i vizitii la ofi?eri; clerici înhama?i la cotiga pentru a cara apa la posturile jandarmilor".
Mitropolitul nu a împiedicat activitatea Uniunii. El nu putea trece cu vederea ca, pe lânga problema patrimoniului, preo?ii protestau ?i din cauza faptului ca nu-?i primisera salariile de luni bune.
În iunie 1924, Sfântul Sinod a decis însa ca Uniunea Clericilor Ortodoc?i din Basarabia nu avea dreptul sa administreze averile Arhiepiscopiei. Patrimoniul a fost trecut în responsabilitatea „Euforiei locale". În componen?a acesteia intrau atât clerici, cât ?i laici. Drept raspuns, Uniunea a scris un nou memoriu Ministerului Cultelor, în care sus?inea ca „jugul de frate e mai greu de suportat decât jugul de strain".

Îndepartarea lui Gurie Grosu

Curând dupa instalarea pe tron a regelui Carol al II-lea, în 1930, monarhul a facut o vizita la Chi?inau. Intrând în catedrala mitropolitana, Gurie i-a spus ca se bucura de prezen?a sa „împarateasca", însa l-ar fi bucurat s-o vada alaturi ?i pe „împarateasa". Era o aluzie la faptul ca regele traia cu Elena Lupescu.
?i-a facut un du?man în plus. În 1934, Gurie Grosu a devenit ?inta unor noi atacuri. Era acuzat ca numise ?i destituise abuziv preo?i, dar ?i ca gestionase defectuos averile eparhiale. Mitropolitului i s-a imputat un deficit în valoare de 11.500.000 de lei. Chemat la Ministerul Cultelor, a avut de ales între doua op?iuni. Fie renun?a la postul de mitropolit ?i se retrage la o manastire. Fie se prezinta în fa?a Înaltei Cur?i de Casa?ie pentru proces. A ales ce-a de-a doua op?iune, mitropolitul ajungând în fa?a justi?iei.
La 11 noiembrie 1936, Gurie Grosu a fost suspendat temporar din func?ia de mitropolit al Basarabiei. Nu a reu?it sa-?i câ?tige dreptatea. Justi?ia a evitat sa înceapa o ancheta serioasa, iar Gurie a decis sa încheie scandalul. În anul 1941 ?i-a facut cerere de pensionare. A murit la Bucure?ti, pe 14 noiembrie 1943. A fost înmormântat la manastirea Cernica.

Doua ortodoxii în Republica Moldova

Dupa Al Doilea Razboi Mondial, biserica ortodoxa basarabeana a continuat tradi?ia din perioada 1813-1918. Chi?inaul ?i-a pierdut statutul de mitropolie, devenind arhiepiscopie a Patriarhiei Moscovei. Multe biserici au fost închise. În locul preo?ilor fugi?i în România au fost instala?i clerici din Rusia (unii KGB-?ti sub acoperire). Seminarul ?i facultatea de teologie de la Chi?inau au fost închise. Preo?ii s-au specializat, în general, la Odesa ?i la Kiev.
Dupa declararea independen?ei fa?a de URSS (1991), în Republica Moldova au început discu?iile privind desprinderea canonica de Moscova. Cel mai activ a fost Petru Paduraru, episcopul de Bal?i. Pentru ac?iunile sale, Vladimir, arhiepiscopul Chi?inaului, l-a destituit în august 1992.
Pe acest fond tensionat, în decembrie 1992 au aparut doua mitropolii ortodoxe în Republica Moldova. La 19 decembrie, Petru a fost recunoscut mitropolit al Basarabiei de Patriarhia Româna. Românii au considerat ca reactiveaza fosta mitropolie de la est de Prut. Patriarhia Moscovei a raspuns cu aceia?i moneda. La 21 decembrie 1992, Vladimir Cantarean, arhiepiscopul de Chi?inau, a fost ridicat la rangul de mitropolit.
Mitropolia Basarabiei a reu?it cu greu sa câ?tige recunoa?terea autorita?ilor. Guvernul de la Chi?inau a legiferat existen?a ei abia în anul 2002, ca urmare a unei decizii a CEDO! Paradoxal, mitropolia a intrat în legalitate în timpul mandatului Partidului Comuni?tilor.
Însa nici credincio?ii ortodoc?i de la est de Prut nu sunt încânta?i sa adere la mitropolia Basarabiei. Ranile timpului î?i spun cuvântul. Locuitorii Republicii Moldova înclina sa se supuna canonic patriarhului Moscovei. Conform unui raport din 2007 al Serviciului de Stat pentru Problemele Cultelor de la Chi?inau, Mitropolia Moldovei avea în subordine 1.255 parohii, în timp ce Mitropolia Basarabiei doar 219 parohii!

historia.ro

Articolul original

Fenomenul Viisoara. Parintele exorcist Danut Costan - condamnat de Biserica, aparat de oameni

Parintele Danut Costan (55 ani) din Viisoara este protagonistul unui scandal iscat in sanul Bisericii, care l-a pedepsit aspru, spun satenii, dar nu pe cat ar merita, sustin slujitorii Bisericii. Preotul Costan este renumit in toata Dobrogea, dar si peste hotarele Dunarii, pentru slujbele de exorcizare pe care le face. Prea des si fara masura – dupa cum au constatat mai-marii Arhiepiscopiei Tomisului.

Satul Viisoara este o asezare cu 1.000 suflete, situata la 40 kilometri de Constanta, pe drumul de Cobadin. Majoritatea localnicilor sunt ortodocsi, dar exista aici o importanta comunitate de sectanti. Dintre cele 300 familii din sat, 230 sunt ortodoxe, iar 70 sunt adventisti si penticostali.

La biserica slujeste de 31 ani parintele Danut Costan, venit aici pe cand era un baietan de 14 ani. Localnicii l-au imbratisat ca fiu al satului, iar harul lui prin care a devenit om al Bisericii l-a ridicat si mai mult in ochii oamenilor.

O insusire aparte avea sa-l afirme insa definitiv in lumea credinciosilor: preotul Danut are darul de a goni demonii din oameni.

Preotul tulburat

Faima lui s-a raspandit rapid, depasind granitele satului si ale judetului. La parintele exorcist sosesc in pelerinaj enoriasii altor parohii, atunci cand se simt greu incercati de Necurat. Ii cer preotului sa le citeasca Molitfele Sfantului Vasile cel Mare, cea mai importanta slujba de alungare a diavolului.

Asa multe au fost cererile, incat preotul a nesocotit precautia ceruta de strictele canoanele bisericesti. Acestea impun un anumit ritual: dezlegare de la duhovnic, perioada de postire inainte, spovedanie, citirea numai in zile de post si numai atunci cand cazul este deosebit de grav.

Foarte important este ca ambii, atat parintele, cat si mireanul trebuie sa fie curati sufleteste si trupeste.

Dar cel mai important, parintele care citeste slujba – considerata riscanta pentru legatura care se creeaza cu Necuratul prin invocarea si alungarea acestuia - trebuie sa aiba controlul asupra manifestarilor sale.

Aici, parintele Costan a gresit grav: cand citeste molitfele, il apuca eructatia. Pe romaneste spus, ragaie.

„Semn divin“

Oamenii s-au obisnuit cu reactia preotului si o pun pe seama gravitatii cazurilor celor care ii cer ajutorul. „El nu este de vina, saracu’. Daca oamenii vin intruna la el si vor sa le citeasca molifta, el nu poate sa-i refuze. Sunt oameni necajiti, cu necazuri grele, pana la crima. El pe toti ii ajuta, le face bine, ca altfel n-ar mai veni la el. Nu cere bani, dai cat vrei, cat poti. Aduci ceva de-ale gurii, parintele Danut primeste si mancare, si obiecte. Strange si el cat poate, are 6 copii, are nepoti, le-a facut casa. E om tare cumsecade. Are el sughitul asta al lui asa, dar numai cand omul pentru care citeste este incercat greu. Altfel nu are nimic“, spun batranele satului.

Parintele Costan citeste slujba cea periculoasa de doua ori pe saptamana, miercurea si vinerea. Iar cei care vin la biserica iau manifestarea digestiva a preotului ca pe un semn divin. „Inseamna ca acolo este Necuratul si de acolo trebuie alungat“, socotesc ei.

Neobisnuitul obicei al parintelui a fost dat in vileag de presa, iar in fata unui nou scandal, Arhiepiscopia Tomisului a decis: in august 2012 – avertizarea preotului, iar in ianuarie 2013 – oprirea acestuia de la citirea Molitfelor Sfantului Vasile cel Mare. Parintele Costan are voie sa oficieze slujbe, dar numai impreuna cu un alt preot desemnat de arhiepiscopie.

Daca nu se conformeaza nici de aceasta data deciziei, preotul Danut Costan va fi pus in discutia Consistoriului Eparhial. Motivul: tulburarea slujbei si a credinciosilor care pot fi indusi in eroare de manifestarile sale.

Parintele s-a aparat spunand ca aceste eructatii greu de suportat le are numai la aceste slujbe, iar oamenii care ii cer ajutorul nu pot fi lasati fara sprijin. „Nu e nimic voluntar, asa reactioneaz eu in prezenta Raului, nu e usor nici pentru mine. Si daca oamenii incercati vin la mine sa le citesc, eu ce sa le raspund?“, este marea intrebare a preotului Costan.

„Vor sa-i faca rau parintelui“
Marti, in satul Viisoara, un om a fost condus la groapa. „Era batran“, spun copiii, in timp ce se joaca asteptand scoaterea sicriului din biserica. Scoala este chiar vizavi de biserica, iar „un mort“ este un eveniment in asezare. Elevii sunt obisnuiti cu cele bisericesti, pentru ca parintele Costan le da de mancare la pranz tuturor copiilor din sat.

In biserica, slujba se desfasoara in tihna. Preotul Costan rosteste cantarile cu voce clara si netulburata. Oficiaza slujba impreuna cu un preot mai tanar, misionar, adus in comuna in 2007.

Toti ochii se atintesc banuitori asupra intrusilor, desi localnicii sunt obisnuiti cu strainii. „Parintele este urmarit. Vor sa-i faca rau, de la Constanta. Daca vreti slujba, vorbiti cu el, cu cu celalalt“, soptesc oamenii care isi fac evlaviosi cruce, dupa indemnul parintelui. Nu stiu - si poate nici nu le pasa - ca la ei in sat s-a deschis larg gura iadului, iar parintele in care au incredere le face mai mult rau decat bine. Asa considera slujitorii Bisericii care il condamna pe preotul Costan.

„Molitfele au un efect de bumerang“

„Ce face el la Viisoara este ingrozitor. Duce la pierzanie o intreaga comunitate de credinciosi. Biserica a facut exorcisme din cele mai vechi timpuri. Insusi Mantuitorul a savarsit minunea de curatire, eliberand oamenii de sub stapanirea duhurilor necurate. Dar El le atragea atentia ucenicilor si celor incercati: trebuie multa rugaciune si post care sa ii scape de chinul sufletesc si trupesc. „Acest neam de diavoli ies foarte greu din oameni», le-a spus Domnul Iisus Hristos ucenicilor uimiti de puterea Necuratului“, explica venerabilul parinte calugar Paisie Fantaziu de la Arhiepiscopia Tomisului.

Monahul este intristat de noua practica a oamenilor de a cere intruna astfel de slujbe. „Este o exarcerbare a psihozei dezlegarilor. Pentru orice problema are, lumea crede ca este necesar sa se ajunga la o astfel de slujba, care isi are si ea rostul ei. Multi preoti sunt inclinati sa faca aceste slujbe, altii se feresc sa le faca si atunci trimit enoriasii la alti preoti. Molitfele au un efect de bumerang, se pot intoarce asupra celui care le citeste, daca nu este pregatit asa cum trebuie, dar si a celui care le cere. Nevrednicia are consecinte grave“, avertizeaza calugarul Paisie.

Ritualul corect al acestor slujbe impune o anumita ordine: intai trebuie facuta slujba Aghiazmei, apoi trebuie citit Sfantul Maslu, urmeaza Molitfele Sfantului Vasile cel Mare si se incheie cu Molitfele Sfantului Ioan Gura de Aur. „Molitfele sunt cea mai puternica arma impotriva diavolului, impreuna cu crucea si Psaltirea. Iar cea mai insemnata slujba bisericeasca este Liturghia. Oamenii trebuie sa stie ca prezenta la Liturghie este benefica spiritului, dar si trupului“, povatuieste calugarul Paisie Fantaziu.

In lumea spirituala, monahii sunt considerati chiar mai indicati in a citi aceste molitfe (incetatenite sub denumirea de molifte). Motivul: ei nu au familie, deci sunt mai putin expusi. „Toti preotii au har, fie ca sunt de mir, fie ca sunt calugari. Harul se dobandeste prin hirotonire. Dar puterea credintei si felul in care mirenii o resimt tine de darul preotului ca om, dincolo de vestmantul bisericesc“, arata parintele calugar Paisie.

Problemele parintelui Costan

Pelerinajul credinciosilor la biserica parintelui Costan face preotii sa vorbeasca despre „fenomenul Viisoara“. „Oamenii se duc acolo in pelerinaj, ca la Mecca. Parohul tinde sa devina un guru. Dar la el apeleaza mai degraba cei superstitiosi, mai slabi de inger, mai putin asezati duhovniceste. Parintele Costan a facut exces de zel, poate si pentru a arata minunile ce se infaptuiesc in parohia lui“, este de parere preotul Eugen Tanasescu de la Arhiepiscopia Tomisului, blogger Adevarul.  

Despre semnele care se arata in urma abuzului de molitfe, vorbesc in surdina si localnicii, si preotii. Parintele Danut Costan a fost afectat de o grava problema de sanatate, de natura dermatologica. Pe fata lui a erupt o acnee foarte vizibila, pentru care preotul a fost internat in spital.

„Este spre binele lui ca a fost oprit de la slujbe. Preotul este de doua ori victima: este in primul rand victima sa, apoi a Diavolului. A deschis larg usa trupului sau, iar Necuratul l-a luat in stapanire, cu tot cu alaiul sau“, a conchis parintele calugar Paisie.

Spuneti-va parerea!

Decizia Arhiepiscopiei Tomisului a starnit reactii aprinse. Foarte multe voci sar in apararea preotului Costan, considerand ca acesta nu a gresit cu nimic. Ei vorbesc despre parinte ca despre un martir, care se sacrifica spre binele celorlalti.

„Eu il stiu pe Parintele Costan de cativa ani buni. Pe mine m-a ajutat foarte mult si cunosc si alte persoane pe care le-a ajutat. Faptul ca aduce atat lume la biserica, atat din Constanta cat si din alte judete poate inseamna ceva. de ce vreti sa ne mai luati si ultimile lucruri bune si fiinte care ne fac bine? Nimeni nu este obligat sa mearga acolo. Cei care vin sunt indrumati de alte si alte persoane care au primit numai bine de la Parintele Danut. Nu mai loviti in ce avem de suflet atatia oameni“;

„Nu e usor sa faci asa ceva pentru ca fara pregatire risti sa pierzi ce ai mai drag,viata familiei tale, tot raul vine asupra ta. Atat parintele cat si familia dansului duc o viata cu frica de Dumnezeu, ii cunosc de multi ani tot respectul si admiratia“;

„Daca interziceti preotului costan sa citeasca moliftele inseamna k sf lumii nu e departe, oricum enoriasii nu il vor lasa singur in lupta asta sunt convins“ - scriu aparatorii parintelui pe site-ul dezvaluiri.ro, prima publicatie care a vorbit despre obiceiul preotului.

(sursa: adevarul.ro)

Cuvinte cheie: Fenomenul, Viisoara, Parintele, exorcist, Danut, Costan, condamnat, de Biserica, aparat, de oameni

View the original article here

In Iasi se va construi o noua biserica. Intra in text ca sa afli locatia lacasului sfant

Intr-un spital, este important ca alinarea pacientilor sa nu se refere doar la confortul fizic, ci si la cel psihic. Este premiza pe care merge preotul de la spitalul de Boli Infectioase, care militeaza pentru infiintarea unei biserici in unitatea spitaliceasca. A inceput deja sa stranga donatii, pentru ca de alte fonduri nu dispune, iar constructia lacasului sfant ar urma sa inceapa anul viitor.

Preotul care are grija de sufletul bolnavilor de la Spitalul de Boli Infectioase spera ca oamenii cu stare sa ii auda mesajul si sa doneze bani pentru infiintarea unei capele in curtea unitatii spitalicesti.

Rugaciunea trateaza durerea trupeasca si le reda pacientilor speranta de viata. De asemenea, o biserica le-ar fi de folos si rudelor celor internati.

Preotul de la Spitalul de Boli Infectioase a si botezat luna aceasta doi bebelusi internati initial in stare grava in spital. Ambii copii au plecat acasa sanatosi.

Cuvinte cheie: spitalul de recuperare, biserica, iasi

View the original article here

Incendiu la Biserica Nicorita

Casa parohiala a Bisericii Nicorita, din Tatarasi, a fost la un pas de a se face scrum. Norocul fetelor bisericesti a fost ca pomperii au intervenit la timp, cu doua autospeciale cu apa si spuma. Cauza probabila a incendiului ar fi focul deschis in loc inchis. Concret, flacarile ar fi izbucnit din cauza unei lumanari uitate
aprinse.

Cuvinte cheie: isu iasi, incendiu, nicorita, biserica

View the original article here