Cea mai emoționantă și mai controversată poveste de dragostea din lumea artei contemporane

Este prima poveste de iubire expusa, în timp real, consumatorilor de arta. O poveste devorata de public (?i devorata public!) în muzee ?i galerii de arta, de la extazul îndragostirii la agonia unei despar?iri marcate prin parcurgerea pe jos a Marelui Zid Chinezesc ?i cople?itoarele secunde de revedere dupa mai bine doua decenii de neuitare.

Daca arta este, în cele din urma, o expunere publica e emo?iilor artistului, atunci ce forma de arta ar putea fi mai pura decât aceea a expunerii celui mai mistuitor sentiment? Este o întrebare la care nu va invit sa gasi?i raspuns. Ci va invit sa lasa?i raspunsul sa va gaseasca, prin intermediul rândurilor care urmeaza.

30 noiembrie 1976: artista Marina Abramovic, ?i-a întâlnit marea dragoste: artistul german Ulay.

“Am fost invitata la televiziunea din Amsterdam în cadrul unui program despre body art. Am fost printre primele femei din Europa de Est care au facut body art, a?a ca, într-un fel, eram privita ca prima femeie care a calatorit pe Luna. Am ajuns acolo de ziua mea ?i îmi amintesc foarte bine ca bunica mea mi-a spus odata ca tot ceea ce prime?ti de ziua ta este important. Este ca destinul. Iar prima persoana pe care am întâlnit-o a fost Ulay. În aceea?i seara ne-am îndragostit cu adevarat. A fost cu adevarat o etapa foarte importanta din via?a mea. Care a durat 12 ani.”

Din acel an Marina ?i Ulay au început sa lucreze împreuna, comportându-se asemeni unei “fiin?e cu doua capete”, îmbracându-se la fel ?i împrumutând gesturile celuilalt, într-o încercare de contopire totala.

În 1976, în cadrul Bienalei de la Vene?ia au pus în scena primul lor spectacol public – Relation in Space – cei doi arti?ti, alergând goi unul spre celalalt, ciocnindu-se cu viteza din ce în ce în ce mai mare, timp de o ora.

Restul citeste pe webcultura.ro

Articolul original

Mistuitoarea poveste de dragoste din care s-a născut “Cel mai iubit dintre pământeni”

Sorry, I could not read the content fromt this page.

Articolul original

Poveste de iubire: Fuga lui Carol al II-lea cu Elena Lupescu în 1925

Carol II a reusit sa devina, prin personalitatea sa puternica, dar instabila, înclinatiile sale catre gesturi nefiresti si pasiunea excesiva pe care a avut-o pentru unele femei, una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei secolului XX. Este cel care a contrastat cel mai puternic cu predecesorii sai Carol I si Ferdinand.

Un moment fundamental care sa dovedeasca limitele personalitatii lui Carol în contextul istoric este renuntarea la calitatea sa de principe mostenitor al Coroanei României.

Pretextul

La 20 noiembrie 1925, matusa lui Carol, Regina Alexandra a Marii Britanii, a murit la Palatul Windsor.

La acest eveniment trebuia sa participe si o delegatie a Familiei Regale din România, date fiind legaturile de rudenie dintre cele doua case regale.

Primul Ministru, Ionel Bratianu, a profitat de ocazia ivita din senin si i-a sfatuit pe Rege si pe Regina sa-l trimita pe Carol la Londra, fiind convins ca o data ce a plecat din tara, nu se va mai întoarce curând. Acelasi lucru l-a spus si Principesa Elena (sotia lui Carol): ca o data ajuns în strainatate, nu avea sa se mai întoarca. Bratianu îsi argumenta pozitia spunând ca o schimbare de decor fara Elena Lupescu i-ar fi facut bine Principelui.Ferdinand ezita în a lua o decizie, însa Regina Maria si Printul Stirbei au sprijinit ideea. Regina noteaza în jurnalul ei ca: „O mica vacanta pâna la Craciun e tot ce îi trebuie

Carol, dorind sa plece în aceasta calatorie, si-a dat cuvântul de onoare ca se întoarce acasa de Craciun.

Luând act de toate aceste pareri, Ferdinand si-a dat consimtamântul.

Ajuns la Londra, Carol a fost oaspetele rudelor sale din familia regala britanica. Comportamentul lui a fost unul cât se poate de cordial, fara sa dea vreun semn ca vrea sa faca sau sa anunte ceva neobisnuit. Însa, dupa o saptamâna va pleca brusc, îndreptându-se spre coasta, traversând Canalul Mânecii pâna la Calais, de unde a luat trenul spre Paris. La Paris era asteptat de catre iubita sa Duduie, Elena Lupescu.

Declaratia de renuntareDupa ce au petrecut câteva zile la Paris, Carol si „Lupeasca” au plecat în Italia, la Milano si, mai apoi, Venetia. De aici, Carol i-a transmis tatalui sau urmatoarea scrisoare:

„Va rog ca prin aceasta declaratie sa primiti ca renunt la toate drepturile mele de principe mostenitor la României. Conform statutului familiei regale, rog pe Majestatea Voastra de a-si da Înalta Sa aprobare acestei hotarâri irevocabile. Totodata, spre a nu produce vreun neajuns în viitor, sa dati Înaltul Majestatii  Voastre ordin ca sa fiu sters dintre membrii familiei domnitoare a României si sa mi se acorde numele sub care îmi voi putea alcatui o noua stare civila. Prin aceasta declar ca nu voi avea nici o pretentie asupra drepturilor mele, la care am renuntat de bunavoie, si ca ma angajez, pentru linistea tuturor, sa nu ma mai întorc în tara timp de 10 ani fara a fi chemat de cei în drept si fara autorizatia suveranului.” Printul mostenitor Carol

Citeste mai departe pe historia,ro

Articolul original