Supa, medicamentul minune din bucătărie (II)

Sorry, I could not read the content fromt this page.

Articolul original

Supa, medicamentul minune din bucătărie

Fierberea a introdus în meniul stramosilor nostri noi moduri de preparare a hranei. Prin acest proces alimentele capata un gust nou si pot fi combinate în multiple moduri. În epoca moderna supele au devenit o mâncare pretioasa pentru bolnavi. Supele crude, din bucataria „fara foc” sunt adevarate „bombe” de vitamine. Acestea se prepara rapid, numai din ingrediente proaspete, sunt nutritive si racoroase.

Mâncarea preparata se pare ca a aparut o data cu primul foc pe care omul l-a descoperit în preistorie. Focul a dus si la aparitia artei gatitului desi începuturile acestui domeniu s-au rezumat doar la o bucata de carne prajita sau câteva radacini coapte. De-a lungul veacurilor însa, prepararea hranei a evoluat pâna la rangul de arta. Oamenii au descoperit pe parcurs condimentele, apoi si-au facut vase în care sa fiarba mâncarea, în acest fel descoperind si supa. Supele au evoluat însa foarte mult în functie de ingredinetele folosite, de gusturi, condimentele specifice fiecarei regiuni, de culturi sau clase sociale.Daca la începuturi supa era numai o apa fierbinte în care erau încalzite alimentele în „oale” naturale, tehnica de gatire prin fierbere a fost utilizata mai târziu când oamenii au descoperit vasele rezistente la caldura si impermeabile.Asadar, fierberea a introdus în meniul stramosilor nostri noi moduri de preparare a hranei, noi gusturi si, bineînteles, o utilizare mai completa a produselor de origine animala sau vegetala. Astfel ca, oasele animalelor au devenit si ele hranitoare prin fierberea lor, iar extragerea nutrientilor prin fierbere din unele seminte sau radacini ale plantelor au facut ca acestea sa devina mai usor comestibile. Prin acest proces alimentele capata un gust nou si pot fi combinate în multiple moduri.Însa istoria nu consemneaza când oamenii au început sa consume zeama fierturilor. Cel mai probabil oamenii nu iroseau nimic si atunci supa rezultata era consumata împreuna cu continutul fiert. Ceea ce se stie este ca supele si terciurile au fost consumate înca din neolitic, descoperirile arheologice consemnând acest lucru.În zona europeana supele au supravietuit prabusirii Imperiului Roman de Vest, iar cele care veneau din Asia Centrala au intrat în cartea de bucate europeana dupa caderea imperiului Bizantin, în 1954. Turcii, noii cuceritori, au limitat consumul supelor la un anumit moment al zilei sau ca un fel de mâncare în timpul unei mese. De altfel, legumele sunt si astazi ingredientul principal în supele turcesti.În vestul Europei bucatariile traditionale au aparut în momentul în care arta culinara turceasca era deja stabilita si stilurile solidificate. Manuscrisele cartilor de bucate medievale arata ca retetele din tarile europene precum Anglia, Italia, Catalonia, Franta se suprapuneau. Terciurile din cereale si supele erau consumate mai ales de catre oamenii de rând, iar mâncarurile servite nobilimii erau asemanatoare mai în toate casele nobiliare din Europa.Supele erau servite în castroane si erau baute direct din recipient. Pentru casta nobililor supa în sine, adica doar zeama, era considerata un aliment pentru oamenii de rând, iar cea mai importanta parte din aceasta, continutul fiert, era pentru bogati. Se poate vorbi si despre faptul ca supa era folosita ca un sos care avea rolul de a pastra calde ingredinetele fierte sau de a da o anumita savoare legumelor si carnii fierte. Supele mai erau îmbogatite cu bucatele de legume si carne, taiate si puse înapoi în lichid.În general, pâna la aparitia furculitei si lingurii, supele si a mâncarurile erau consumate direct din boluri, iar bucatile erau scoase cu mâna sau cu vârful cutitului.Moda secolului XIV în Europa a schimbat însa totul: hainele cu gulere largi si rigide de dantela necesitau aparitia unor tacâmuri care sa îi ajute pe meseni sa îsi pastreze hainele curate. Aparitia lingurii face ca supa sa poata fi consumata cu mai multa usurinta. O întreaga arta de folosire a lingurei a fost pusa în miscare pentru a transporta lichidul în echilibru de la castron la gura. Treptat, lingura a devenit tacâm de baza la masa pentru clasele superioare. Primele linguri aveau cozi scurte astfel ca erau destul de nepotrivite pentru consumarea supelor. Cozile se lungesc însa de-a lungul timpului, adâncitura se mareste acest lucru permitând transportarea unei cantitati mai mari de supa la gura, fara a fi varsata pe gulere.În epoca moderna supele au devenit un fel de mâncare foarte apreciat, o mâncare pretioasa pentru bolnavi, uneori chiar sofisticata. Astfel ca, industria moderna a restaurantelor este bazata pe supa. Retetarele cu supe au devenit foarte cunoscute si folosite iar popularitatea supei a crescut foarte mult. Bucataria franceza se pare ca este sursa multor retete de supe moderne, în Franta secolului al XVIII-lea acestea fiind primele mâncaruri servite în restaurantele publice.Astazi, supa este prezentata în multe moduri: la conserva, deshidratata, portabila sau speciala pentru microunde. Este apreciata astazi datorita calitatilor sale hranitoare, fie ca este fiarta sau facuta la rece, fiind considerata o delicatesa chiar daca pretul ei este foarte scazut. De asemenea, supa face parte din toate cartile de bucate ale lumii, fiind o parte stabila a meniului tuturor popoarelor pamântului. Unele supe sunt acrite cu bors, zer, otet sau zeama de lamâie si apare un nou fel de mâncare borsul sau ciorba mai bine spus supa acrita.Supele sunt servite cu crutoane astfel încât prepararea lor este simpla. Se foloseste pâine veche, de doua zile care se taie cubulete. Într-o tava unsa cu ulei si presarata cu sare si piper se pun cubuletele de pâine apoi se lasa la cuptorul încins 10-15 minute pîna devin aurii. Pot fi uscate, fara a fi unsa tava cu ulei, si apoi prajite în unt câteva minute. Acestea se vor servi calde, imediat.E nevoie de un mixer pentru a obtine o supa delicata, racoroasa, foarte gustoasa si fara foc.Ingrediente: 900 g castraveti reci, zeama de la o lamâie sau dupa gust un avocado copt, 4 linguri iaurt si o lingura de smântâna,  putina pasta de ardei iute, o ceapa mica rosie tocata fin, o rosie fara seminte si tocata marunt,una doua linguri ulei de masline, 3-4 frunze de busuioc taiate fâsii fine.Se iau castravetii si se curata de coaja apoi se taie în sferturi pe lungime pentru a li se scoate semintele dacaaeste cazul. Se pastreaza un sfert de castravete pentru ornat iar restul se taie în bucatele mai mici si se pun în blender cu jumatate din zeama de lamâie. Se mixeaza pîna se obtine un piure. Avocado se curata si se taie pastrând o bucata pentru ornat si se pun în piureul de castravete din mixer/blender. Se mai adauga iaurtul si smântâna, sosul de ardei iute, uleiul de masline si se mixeaza iar pâna devine compozitia ca o crema. Se adauga sare si piper dupa gust si de acru daca mai e nevoie. Supa se tine la rece pâna la servire. Sfertul de castravete, ceapa rosie, bucata de avocado, rosia se taie cubulete si se pun într-un bol unde sunt stropite cu ulei de masline si busuioc. Supa se gusta de sarat/piperat si daca compozitia nu este prea groasa. În acest caz se mai adauga apa si condimente. Apoi se toarna supa crema în castroane reci si se orneaza cu legume maruntite si ulei de masline.Supele crude au avantajul ca sunt preparate foarte repede, 10-15 minute, ingredientele sunt proaspete iar pe timpul verii sunt numai bune în zilele calduroase.Ingrediente: trei rosii mari,un ardei verde si o jumatate ardei rosu, o ceapa mai mica,un castravete,un catel de usturoi,patru linguri de otet,patru linguri de ulei de masline,o lingurita de sare, 300ml apa, crutoane.Numita si Gazpacho, "supa de rosii" tipic spaniola, este mâncarea preferata de acestia mai ales pe timpul verii. Racoroasa si gustoasa nelipsita supa se pregateste în numai zece minute. Nu necesita foc si se pregateste numai din ingrediente proaspete. Legumele se spala, se cutata si apoi se taie în bucatele si se pun în blender apoi peste ele se adauga ulei, sare, apa si otet. Se mixeaza bine si se da la rece pâna la servire. Se manânca rece de la frigider cu crutoane bine prajite.Supele crema au în componenta lor legumele bine fierte si apoi mixate. Sunt hranitoare, gustoase si se prepara într-un minim de timp: 30 de minute. Acum e timpul sa te pregatesti pentru o supa foarte vesela si colorata, hranitoare si revigoranta, plina de vitaminele necesare pentru trecerea de la anotimpul friguros la cel cald.Ingrediente: o sfecla rosie de marime potrivita, o telina radacina mica,o ceapa,trei-patru linguri ulei,jumatate de litru de apa, nucsoara, sare,o lamâie.Se curata ceapa si apoi se pune pe foc cu 50 ml apa si patru linguri de ulei. Sfecla si telina se curata bine apoi tocate cuburi mici vor fi adaugate peste ceapa. Se lasa câteva minute sa fiarba cu ceapa apoi se adauga restul de apa fierbinte si se mai lasa sa fiarba 20 de minute. Se scot legumele si se pun în blender pîna se obtine un piure apoi se adauga încet supa mixându-se în continuare. Se potriveste de sare, nucsoara si zeama de lamâie. Când va fi servita se pune supa în castroane cu crutoane, smântâna si felii de lamâie.Cu o complexitate redusa si un pic mai mult timp pentru pregatire (40 minute) supa crema de ciuperci este apreciata din ce în ce mai mult. Este foarte hranitoare, are un gust delicios si poate înlocui orice fel de mâncare cu carne.Ingrediente: o telina curatata si rasa pe razatoarea mare, un praz tocat, jumatate de kilogram de ciuperci tocate, doua linguri de unt, doua pahare de lapte, o jumatate de pahar vin alb, un pahar de smântâna, 500 ml de supa de legume, miezul pisat de la 30 de nuci, sare, piper, o legatura patrunjel verde, crutoane.Într-o oala se pune untul sa se topeasca si se adauga legumele, ciupercile si nuca prajita putin apoi se amesteca pe foc câteva minute. Se adauga lapte, supa, vin, piper si sare. Se lasa sa fiarba 30 minute pâna ce legumele s-au muiat. Se pun în blender legumele strecurate pâna se obtine un piure care se subtiaza cu smântâna si supa în care au fiert legumele. Se serveste cu crutoane si patrunjel verde tocat fin si nuci feliate si prajite în unt.

Articolul original

Banana minune. Ajuta in tratamentul depresiei, hipertensiunii, ulcerului si altele

In engleza exista proverbul “un mar pe zi tine doctorul la distanta“. Insa nu doar marul este fructul minune pentru sanatate ci si banana. In comparatie cu merele, bananele contin de patru ori mai multe proteine, de doua ori mai multi carbohidrati, de trei ori mai mult fosfor, de cinci ori mai multa vitamina A si fier. Iata care sunt beneficiile aduse organismului de banana.

1. Sursa de energie: bananele contin trei zaharuri naturale: sucroza, fructoza si glucoza, toate combinate cu fibre. Datorita lor, o banana ne umple imediat si pe termen lung cu energie. Cercetarile au demonstrat ca doar doua banane ne dau suficienta energie pentru a munci fizic asiduu fara intrerupere timp de 90 de minute. Nu e de mirare ca bananele sunt fructele preferate ale atletilor de performanta.

2. Nervozitate: bananele au un continut mare de vitamina B care ajuta la calmarea sistemului nervos.

3. Simptome premenstruale: vitamina B6 din banane aduce nivelul de glucoza din sange la un nivel normal, lucru care cu siguranta va ajuta la trecerea mai usor peste acea perioada de discomfort a lunii.

4. Infarct: conform The New England Journal of Medicine daca inlcuzi bananele in dieta zilnica, reduci cu 40% riscul de a face infarct.

5. Anemie: bogate in fier, bananele ajuta la stimularea producerii de hemoglobina in sange astfel ajutand la eliminarea anemiei.

6. Depresie: bananele contin triptofan, un tip de proteina pe care corpul o transforma in serotonina, care se stie ca te face sa te relaxezi, iti imbunatateste starea de spirit si te face sa te simti mai fericit.

7. Tensiune mare: bananele sunt bogate in potasiu, dar au un continut redus de sare, combinatia perfecta pentru a reduce tensiunea arteriala.

8. Mahmureala: unul dintre cele mai rapide moduri de a scapa de mahumureala este un milkshake de banane, indulcit cu miere. Bananele calmeaza stomacul si, cu ajutorul mierii, readuc la normal nivelul de zahar din corp, in timp ce laptele rehidrateaza corpul.

9. Intepaturi de tantar: casa scapi de insuportabilele mancarimi dupa ce ai fost intepat de tantar, maseaza locul respectiv cu partea interioara a cojii de banana. Va reduce inflamatia si mancarimea.

10. Stimulent pentru creier: nivelurile ridicate de potasiu te ajuta sa inveti mult mai usor, sa tii minte mai bine lucrurile citite si sa te concentrezi mai bine.

 11. Constipatie: bananele sunt bogate in fibre, astfel, o banana pe zi te va ajuta sa iti reglezi tranzitul intestinal

 12. Ulcer: este singurul fruct care poate fi consumat de catre cei care sufera de gastrita sau ulcer. Bananele sunt folosite in dietele pentru boli intestinale datorita texturii lor moi si calmante. De asemenea, neutralizeaza aciditatea in exces din stomac si reduc iritarea stomacului.

 13. Controlul temperaturii: in unele culturi se crede ca bananele calmeaza atat psihicul dar si temperatura corpului. In Thailanda, spre exemplu, femeile insarcinate mananca banane pentru a se asigura ca bebelusii lor se vor naste cu temperatura corpului normala.

 14. Impotriva fumatului: bananele ii ajuta si pe cei care incearca sa se lase de fumat. Vitaminele B6 si B12 pe care acestea le contin, impreuna cu potasiul si magneziul, ajuta corpul sa scape de nicotina si sa nu mai simta nevoia de ea.

15. Stres: potasiul ajuta la normalizarea batailor inimii, trimite oxigen catre creier si regularizeaza echilibrul apei din corp. Cand suntem stresati, arderile metabolice cresc, reducand astfel nivelul de potasiu din corp. O banana va rezolva problema.

Si daca esti genul care traieste dupa principiul nimic nu se arunca, totul se recicleaza, afla atunci ca inainte sa arunci cojile de banana, poti sa-ti lustruiesti pantofii cu ele. Freaca pantofii cu partea din interior a cojii si apoi sterge-i cu o carpa moale si vei vedea cum vor straluci.

Articolul original

Lumina Sfântă de la Ierusalim - minune sau înşelătorie?

An de an, cu ocazia Pastelui ortodox, credinciosii se bucura de ceea ce ei numesc minunea Sfintei Lumini. Acest eveniment miraculos se petrece an de an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în timpul slujbei de vecernie ce are loc în Sâmbata Mare, ziua dinaintea Pastelui.

În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoara Sfântul Mormânt alaturi de un sobor de ierarhi si de preoti. Dupa procesiune, Patriarhul intra cu 33 de lumânari în Sfântul Mormânt, unde se crede ca Lumina Sfânta coboara si le aprinde. Dupa acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt si împarte Lumina credinciosilor prezenti în biserica.

Evenimentul este considerat de catre adeptii crestinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual. Desi a fost descrisa în mai multe scrieri începând cu secolul 4 e.n., minunea a început sa fie documentata sistematic începând cu 1106, când a fost mentionata în scrierile calugarului rus Daniel.

Controverse de-a lungul istoriei

Înca de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doza serioasa de scepticism asupra acestui fenomen, însa acesta era tolerat pentru ca pelerinii ce calatoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente. Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciati, acestia au izgonit preotimea ortodoxa si au descoperit ca miracolul a încetat sa se mai produca. Absenta pelerinilor si a taxelor platite de acestia l-au convins pe regele Baudouin sa le permita preotilor ortodocsi sa revina în Biserica Sfântului Mormânt, însa întâmplarea a amplificat scepticismul.

Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de capatâi, Istoria declinului si prabusirii Imperiului Roman, în volumul IV, publicat în 1788: "Musulmanii zâmbeau cu condescenta la mentiunea flacarii miraculoase ce se aprindea în ajunul Pastelui. Aceasta frauda pioasa, conceputa în secolul al IX-lea, era apreciata de cruciatii latini si este repetata anual de catre preotimea sectelor grecesti, armene si copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu si pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranta asupra acestui fenomen a fost sporita si de interes, veniturile printului si ale emirului crescând în fiecare an datorita miilor de straini ce veneau sa observe fenomenul".

O alta sursa istorica la care apeleaza scepticii este arhimandritul rus Porfirie, ce a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de catre Biserica Ortodoxa Rusa pentru a fonda misiunea ruseasca. În jurnalul pe care l-a tinut, acesta mentioneaza ca preotimea din Ierusalim stia ca «miracolul» este de fapt o frauda. "Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, dupa cum crede toata lumea, focul sfânt coboara, a vazut oripilat ca focul este aprins de la o simpla lampa de icoana care nu se stinge niciodata, si astfel focul sfânt nu este o minune. El însusi mi-a spus despre asta azi", a scris Porfirie în jurnalele ce au fost publicate între 1894-1901.

Citeste mai mult pe descopera.ro

Articolul original

Pustii minune ai Iasului sau cum sa faci filme cu doi lei in buzunar

Tineri, entuziasti, plini de idei si talent, pregatiti sa se ia la trânta cu lumea ca sa isi câstige dreptul de a face film. Asa sunt caracterizati Iosif Prodan si Marius Mitrofan. Neavând studii de specialitate, cu mijloace precare si fara a beneficia de sustinere autoritatilor, Iosif (19 ani) si Marius (21 ani) s-au avântat in jungla cinematografica, atacând subiecte grele, ce nu se afla la indemâna oricarui realizator de film. „Medisin“ vorbeste despre starea jalnica a maternitatilor din Iasi, in timp ce „Hi, I’m mormon!“ arata o frântura din viata americanilor de religie mormona ajunsi in România in cautare de noi adepti. Cele doua documentare au fost facute cu 200 de lei si multa ambitie.

Ignorati de autoritati
La granita dintre reportaj social si documentar, „Medisin“ este pâna acum cel mai cunoscut film al lor, cu cel mai bun parcurs festivalier. Considerat de cei doi filmul lor de suflet, documentarul despre maternitatile din Iasi trateaza un subiect dureros. Daca initial, ca spectator, iti vine sa zâmbesti când vezi tot teatrul din spitale, povestea cu femeia careia i-au murit nou-nascutii din cauza ca doctorita i-a scapat pe jos iti ingheata zâmbetul pe buze. Te blochezi, empatizezi instantaneu, modul in care mama descrie ce s-a intâmplat te socheaza. „Noi avem multe de povestit din perioada filmarilor. Am stat vreo trei saptamâni ca sa ii putem lua interviu managerului de atunci, am suportat tot sictirul angajatilor. Stiam destule povesti despre putinele fonduri disponibile pentru tehnologii noi, insa sobolanii erau prea de tot. Insalubritatea era mult prea evidenta. De asta, probabil, angajatii nu aveau nimic de comentat la adresa conducerii. Insa nu cred ca atitudinea e normala. In bai tavanul era desprins si in orice clipa putea sa cada peste cineva! Mi se pare inspaimântator pentru ca nu e vorba de un dispensar sau un cabinet de medic de familie unde vin pacienti sa se trateze de raceala sau migrene. E vorba de femei insarcinate, foarte sensibile“, au povestit realizatorii. Filmul a stârnit, asa cum era de asteptat, reactii diferite. „Am vrut sa tragem un semnal de alarma, sa constientizam publicul de starea in care se afla aceste institutii, de problemele cu care se confrunta la nivel organizatoric, managerial, insa efectul filmului n-a fost de durata. Imediat dupa proiectie, cei care vazusera filmul erau interesati, am discutat, dar entuziasmul s-a pierdut pe parcurs.“ a spus Marius Mitrofan. In incercarea de a acoperi un public cât mai larg, Iosif si Marius au mers cu filmul la o televiziune locala. Au fost refuzati pe motive tehnice, insa motivele reale pe care cei de acolo le-au recunoscut fara sfiala erau altele: aveau relatii bune cu spitalele in cauza si nu au vrut sa sa deranjeze pe cineva.

Compromis din dragoste pentru public
Subiectele abordate sunt variate, insa doua teme mari se contureaza: relatiile de dragoste si „alte-chestii-serioase“, precum domeniul sanatatii si cultele religioase. „Produsele“, asa cum ii place lui Iosif sa le numeasca, nu sunt strict jurnalistice. Important e ca subiectul sa fie bun, ca unghiul de abordare sa fie indraznet.
Au facut scurtmetraje despre minoritati sexuale, adolescenti cu tendinte suicidale, psihopati ce aduc flori doamnelor din tablourile expuse la un muzeu de arta, sociopati mult prea tineri, mizantropi pur-sânge.
S-au „distrat“ in ceea ce priveste subiectele filmelor de fictiune, insa nu e ceva ce isi doresc sa faca in continuare. „Poate ca peste câtiva ani vom deplânge ironia pe care am exagerat-o in perioada asta si din dorinta de a ne cai vom ajunge iarasi la fatalism“, a afirmat Iosif Prodan.
Al doilea documentar, „Hi, I’m mormon!“ face referire la doua concepte importante in orice societate: cultura si religia. Intentia declarata a celor doi a fost sa realizeze un film de public sau, mai bine zis, sa probeze daca in România se poate vorbi de film comercial. Si, pentru a ajunge la partea comerciala, Marius si Iosif au facut un compromis, taind din seriozitatea impusa de conceptele amintite. Astfel, filmul a câstigat in complexitate, reactia publicului a fost extraordinara.

„Avem un orasel de provincie“
„Pentru a face un film de succes ai nevoie de un public care sa-ti acorde acest titlu. Or, in Iasi nu exista asa ceva. Noi avem fani Inna, festivalul berii, cea mai mare ciulama de pui cu gulas din lume, paltoane si geci vândute de comercianti dubiosi la diferite sarbatori. Nu avem un oras cultural, sa fim seriosi, ci un orasel de provincie“, a explicat Iosif Prodan.
Odata terminate, filmele ajung in fata juriului-spectator. Iosif si Marius s-au lovit la fiecare proiectie de problemele tehnice ale salilor, dar publicul a fost mereu interesat atât de subiect, cât si de procesul de creatie.
In paralel cu realizarea filmului „Hi, I’m mormon!“ cei doi au filmat un documentar despre relatii: „E ceva si mai comic decât cel cu mormonii. Va fi un film despre relatiile romantice ale post-adolescentilor in vârsta de cam 20 ani. E un soi de experiment sociologic“, a spus Marius Mitrofan. Si pentru ca nu doresc sa isi stirbeasca reputatia de tineri regizori prolifici cu peste o duzina de filme la activ, planuiesc deja un documentar ce va trata un alt subiect de actualitate si extrem de grav: „Proiectul cu drogurile a aparut intâmplator, nu ne-am gândit ca vom ajunge la el. Nici noi nu stim exact cum va arata, dar avem foarte multe idei. Incercam sa luam câteva interviuri unor personaje importante si un lucru e clar: e tot despre Iasi“, a adaugat Iosif Prodan.

______________

Primaria Iasului e total dezinteresata de cultura underground din orasul nostru.
Iosif Prodan, realizator

______________

„N-am fost crescut sa astept mila altora“
Iosif Prodan, student in anul II la Facultatea de Litere, si Marius Mitrofan, student in anul I la Facultatea de Jurnalism lucreaza pentru a câstiga bani ce vor fi investiti in urmatoarele proiecte cinematografice. Pâna de curând foloseau un aparat cu care japonezii filmeaza zilele de nastere ale copiilor. De un an, un sponsor le-a cumparat o camera cu care se poate filma HD si astfel un mare pas a fost facut din punct de vedere tehnic. Cât despre sponsorizari in bani, nici nu poate fi vorba.
„N-am fost crescut sa astept mila altora, pentru ca eu asa vad chestia asta cu mercenatul. Desigur, poate vi se pare ca exagerez, insa imi place sa cred ca putem face filme prin minimele resurse pe care le detinem, minimalismul mi se pare foarte romantic“, a declarat Marius Mitrofan.

Cuvinte cheie: pusit, iosif prodan, film, marius mitrofan, mormon

View the original article here