Jurnalele intime ale lui Hitler, cea mai mare înşelătorie din istorie , accesibile publicului

Falsele jurnale intime ale lui Adolf Hitler, considerate una dintre cele mai mari înselatorii din istoria presei germane de dupa Al Doilea Razboi Mondial, vor fi transferate Arhivelor Nationale din Germania, unde vor fi accesibile publicului larg, a anuntat marti saptamânalul Stern. În urma cu aproape 30 de ani, pe 25 aprilie 1983, falsele jurnale intime ale dictatorului nazist au fost prezentate la Hamburg ca o descoperire senzationala realizata de Stern, una dintre cele mai renumite publicatii germane, informeaza AFP."Stern va preda toate jurnalele intime aflate înca în posesia sa", a declarat o purtatoare de cuvânt a acestui saptamânal, Franziska Kipper, precizând ca exemplarele aflate în posesia altor institutii (în special Fundatia Cartier din Paris si Haus der Geschichte din Bonn) vor ramâne acolo unde se afla în prezent."30 de ani reprezinta termenul obisnuit pentru ca documentele oficiale sa devina accesibile pentru public. Stern a luat decizia de a preda aceste caiete", se afirma în comunicatul emis de acest saptamânal."Jurnalele falsificate fac parte din istoria publicatiei Stern. Nu dorim sa scapam de ele, ci sa actionam de o maniera potrivita si, înainte de toate, obiectiva", a declarat redactorul-sef al publicatiei Stern, Dominik Wichmann, citat în acelasi comunicat.Pe 25 aprilie 1983, un jurnalist de la Stern, Gerd Heidemann, a prezentat cu mare pompa o serie de carnete negre - repartizate în 62 de volume - afirmând ca erau jurnalele intime ale dictatorului Adolf Hitler.Achizitionate cu 9,3 milioane de marci germane de catre Stern, acele caiete au fost de fapt trucate de Konrad Kujau, un pretins colectionar. Înselatoria a fost descoperita de Politia judiciara si de Arhivele publice din Koblenz.Stern a fost obligat sa îsi prezinte public scuze, iar redactorii de la momentul respectiv au demisionat. Încrederea cititorilor, puternic afectata de acest scandal, a condus la o scadere considerabila a vânzarilor publicatiei.Konrad Kujau si reporterul Gerd Heidemann au aparut în fata tribunalului în 1984 si au fost condamnati la patru ani de închisoare. (Mediafax)

Articolul original

Lumina Sfântă de la Ierusalim - minune sau înşelătorie?

An de an, cu ocazia Pastelui ortodox, credinciosii se bucura de ceea ce ei numesc minunea Sfintei Lumini. Acest eveniment miraculos se petrece an de an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în timpul slujbei de vecernie ce are loc în Sâmbata Mare, ziua dinaintea Pastelui.

În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoara Sfântul Mormânt alaturi de un sobor de ierarhi si de preoti. Dupa procesiune, Patriarhul intra cu 33 de lumânari în Sfântul Mormânt, unde se crede ca Lumina Sfânta coboara si le aprinde. Dupa acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt si împarte Lumina credinciosilor prezenti în biserica.

Evenimentul este considerat de catre adeptii crestinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual. Desi a fost descrisa în mai multe scrieri începând cu secolul 4 e.n., minunea a început sa fie documentata sistematic începând cu 1106, când a fost mentionata în scrierile calugarului rus Daniel.

Controverse de-a lungul istoriei

Înca de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doza serioasa de scepticism asupra acestui fenomen, însa acesta era tolerat pentru ca pelerinii ce calatoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente. Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciati, acestia au izgonit preotimea ortodoxa si au descoperit ca miracolul a încetat sa se mai produca. Absenta pelerinilor si a taxelor platite de acestia l-au convins pe regele Baudouin sa le permita preotilor ortodocsi sa revina în Biserica Sfântului Mormânt, însa întâmplarea a amplificat scepticismul.

Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de capatâi, Istoria declinului si prabusirii Imperiului Roman, în volumul IV, publicat în 1788: "Musulmanii zâmbeau cu condescenta la mentiunea flacarii miraculoase ce se aprindea în ajunul Pastelui. Aceasta frauda pioasa, conceputa în secolul al IX-lea, era apreciata de cruciatii latini si este repetata anual de catre preotimea sectelor grecesti, armene si copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu si pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranta asupra acestui fenomen a fost sporita si de interes, veniturile printului si ale emirului crescând în fiecare an datorita miilor de straini ce veneau sa observe fenomenul".

O alta sursa istorica la care apeleaza scepticii este arhimandritul rus Porfirie, ce a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de catre Biserica Ortodoxa Rusa pentru a fonda misiunea ruseasca. În jurnalul pe care l-a tinut, acesta mentioneaza ca preotimea din Ierusalim stia ca «miracolul» este de fapt o frauda. "Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, dupa cum crede toata lumea, focul sfânt coboara, a vazut oripilat ca focul este aprins de la o simpla lampa de icoana care nu se stinge niciodata, si astfel focul sfânt nu este o minune. El însusi mi-a spus despre asta azi", a scris Porfirie în jurnalele ce au fost publicate între 1894-1901.

Citeste mai mult pe descopera.ro

Articolul original