Se afișează postările cu eticheta oameni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oameni. Afișați toate postările

vineri, 31 mai 2013

De ce sunt unii oameni daltonişti şi de ce au femeile super-vedere?

Nu de putine ori barbatii sunt pusi în încurcatura atunci când sunt rugati sa aleaga dintre doua materiale care, desi pentru femei par sa aiba nunante total diferite, pentru barbati arata la fel. Cumva, unele femei au o capacitatea uimitoare de a distinge culoril, în timp ce pe lume, exista oameni care nu pot sa faca nici macar distinctia dintre rosu si verde.

În anii `1700, John Dalton, cunoscut astazi pentru realizarile sale din fizica, i-a cumparat mamei sale o pereche de ciorapi despre care el credea ca au culoarea albastru închis. Spre surprinderea lui, când mama sa i-a vazut a exclamat „Sunt rosii ca o cireasa, John!”. 

Acesta a fost unul dintre multele incidente care l-au facut pe dalton sa realizeze ca el nu percepea lumea asa cum faceau restul oamenilor. Dupa ani de cercetare a subiectului, el a concluzionat ca umoarea apoasa, substanta gelatinoasa din ochi, era colorata într-o usoara nuanta de albastru, lucru care îl facea sa vada culorile diferit. Astazi, noi stim ca Dalton era daltonist, adica nu ave capacitatea de a distinge verdele de rosu. 

Cauza este o mutatie produsa la una dintre genele care ar fi trebui sa codifice fotoreceptorii sensibili la culoarea verde. Ca urmare a acestei mutatii, atunci când lumina din ciorapii rosii s-a reflectat si a ajuns în ochii lui Dalton, acolo existau mai putine celule fotoreceptoare (conuri) care sa recunoasca culoarea si sa transmita informatiile la creier. 

La zeci de ani dupa ce Dalton si-a pus la îndoiala capacitatile vizuale, HL de Vries, un om de stiinta olandez a constatat ceva ciudat. În studiile sale, barbatii erau daltonisti dar femeile înrudite cu ei aveau capacitatea de a distinge mai multe nuante de rosu decât în mod normal. Atunci, de Vries a concluzionat ca. pe lânga cele trei tipuri de conuri pe care oamenii le au în general în ochi pentru a recunoaste culorile rosie, verde si albastru, femeile înrudite cu barbatii daltonisti aveau un con modificat genetic care, cumva, declansase daltonismul fiilor. 

În acest context, exista posibilitatea ca acelasi con mutant care altera perceperea culorilor la barbati sa produca o mai buna observare a culorilor la mamele si fiicele acestor indivizi? De Vries a sustinut ca da, spunând ca aceste femei au vedere tetracromatica. 

De atunci, studiile au sustinut teoria lui de Vries. Printre noi exista femei care au capacitatea de a distinge mult mai bine nuantele culorilor. Mai exact, oamenii de stiinta estimeaza ca 2%-3% dintre femei au vedere tetracromatica. 

Vederea tetracromatica se întâlnelste doar la femei deoarece receptorii pentru culorile rosu si verde sunt codate pe cromozomul X. Din moment ce barbatii au un singur cromozom X, o schimbare la nivelul codificarii îl face pe barbati daltonisti. La femei, în schimb, datorita faptului ca ele au doi cromozomi X, atunci când unul are probleme la codificarea culorilor, celalalt îi tine locul. 

Dar, în unele cazuri, conurile din perechile de cromozomi X nu sunt chiar la fel. O variatie mica între conuri poate duce la formarea unui al patrulea tip de con. În medie, ochiul uman poate recunoaste un milion de culori diferite, însa un ochi cu vedere tetracromatica, care are 4 conuri, vede 100 de milioane de culori, adica cu 99 de milioane mai multe nuante decât un om obisnuit. 

Dar cum este viata unui om cu vedere tetracromatica? Oamenii de stiinta au creat ipoteze potrivit carora persoanele care au vedere tetracromatica s-ar descurca mai bine la slujbe care necesita compararea culorilor, precum make-up artist sau inspectori pentru stabilirea autenticitatii lucrarilor de arta. 

Totusi, în multe scenarii, aceste persoane nici nu îsi dau seama de existenta capacitatilor lor unice.

descopera.ro


Articolul original

miercuri, 29 mai 2013

Oameni celebri care si-au prevestit moartea

Exista oameni care se pare ca au “stiut” cum vor disparea de pe aceasta lume, alimentând teoriile despre capacitatile extrasenzoriale. Spre exemplu, dupa cum subliniaza o parte a presei americane, nimeni nu a observat talentul de…clarvazator al lui John Lennon, decât la 4 ani de la moartea sa, când a fost lansata postum piesa „Borrowed Time”.

Se pare ca la acel moment, John Lennon s-a inspirat în scrierea acestei piese dintr-o experienta personala. Respectiv, artistul a plecat cu iahtul personal într-o croaziera, cu sotia lui Yoko, si din cauza unei furtuni groaznice cei doi au fost la un pas sa fie înghititi de ape. Lennon nu a  murit atunci, ci la 6 luni dupa înregistrarea melodiei, considerata în unele cercuri drept premonitorie.

13 gloante


“Am fost împuscat si am murit, pot sa-ti spun clar cum s-a intamplat / Dar cei mai multi cred ca negrii primesc ce merita”…Aceste versuri dintr-o melodie (un featuring) cântata de Tupac i-a incitat pe adeptii teoriei conspiratiei. Care spun ca Tupac “a compus aceste rânduri pentru prietenul sau, dar de fapt si-a asternut pe hârtie propria moarte”. Nu cu mult timp dupa lansarea melodiei, artistul a fost omorât exact asa cum a exprimat el prin muzica. Tupac a fost împuscat cu 13 gloante, în plina strada, de catre o banda.

Pe Titanic

“Pistol” Pete Maravich a fost unul dintre cei mai mari 50 de jucatori de baschet din NBA. În 1974, Maravich avea 26 de ani, juca în NBA de 4 ani si se afla la apogeul carierei. Conform “Cracked”, într-un interviu acordat ziarului Beaver County Times, Maravich declara ca nu vrea sa joace 10 ani în NBA, dupa care sa moara la vârsta de 40 de ani de atac de cord. Lucrurile s-au întâmplat aidoma previziunii:  pe 5 ianuarie 1988, Maravich juca baschet cu prietenii, când deodata s-a prabusit pe teren, murind de atac de cord la exact 40 de ani.


William Thomas Stead este considerat parintele tabloidului modern. În 1886, el a scris o piesa pentru Pall Mall Gazette, numita “Scufundarea unui vapor de linie”. Subiectul era despre un vapor care plecase din Anglia catre New York, pe drum fiind implicat într-o coliziune. În piesa lui Stead, pasagerii mureau pentru ca pe vapor nu erau suficiente barci de salvare. În 1892, el scria o alta piesa, despre un vapor de linie care se loveste de un aisberg. În 1912, Stead se îmbarca pe Titanic! Dupa cum se stie, vaporul s-a lovit de un aisberg, Pe lista decedatilor a fost si Stead.

Numarul fatidic

Arnold Schoenberg este compozitorul care a introdus muzica atonala, stil care în anii ’20 scandaliza criticii si ascultatorii. Schoenberg avea o inexplicabila teama de  numarul 13. El credea ca va muri într-o zi de 13, a unei luni necunoscute. Prin urare, în fiecare zi de 13, compozitorul statea în casa! Atunci când a împlinit 76 de ani, un coleg l-a avertizat cu privire la suma cifrelor vârstei sale (7+6=13). Avertizarea l-a speriat si mai mult. Într-o zi de vineri, 13, a anului 1951, Schoenberg a fost la fel de precaut, neparasind locuinta. Cu putin înainte de miezul noptii însa, sotia l-a gasit mort.

La 3 ore dupa declaratie

Frank Pastore avea propria emisiune la un post de radio crestin din SUA. În cadrul unei emisiuni, Pastore a spus ca, în ciuda atentiei cu care conduce, oricând ar putea fi spulberat pe autostrada 210 de catre o masina care îi taie fata. La 3 ore dupa declaratie, Pastore a fost implicat într-un accident aidoma celui la care se referise in emisiune, chiar pe autostrada 210, ajungând la spital cu leziuni majore la nivelul capului. A murit o luna mai târziu…Dupa cum noteaza presa americana, lista oamenilor care se pare ca si-au prezis propria moarte este mai lunga, si implica atât persoane obisnuite, cât si celebritati.

SURSA: 2012en.ro


Articolul original

luni, 27 mai 2013

Cum a disparut un milion de oameni dupa ce colonistii spanioli au invadat Lumea Nouă

De importanta capitala si cu consecinte decisive pe toate planurile culturii si civilizatiei omenirii, secolele Renasterii au fost însa umbrite de evenimente reprobabile, de aspecte sumbre pe care istoria nu le poate omite, – chiar daca prin mentionarea lor imaginea globala a întregii perioade, adeseori idealizata, rezulta obnubilata. Un exemplu concludent îl ofera practicile colonialismlui, rezultat al epocii marilor descoperiri geografice: adica, tocmai al evenimentului istoric cel mai important al acestei perioade.

Atrocitatile conquistadorilor spanioli în Lumea Noua au fost precedate de cele ale portughezilor pe coastele Africii Occidentale. În incursiunile lor de pe litoral si din apropiere pentru a captura sclavi, portughezii incendiau colibele, ucideau batrâni si copii, vânau barbati cu câini mari dresati în acest scop, adusi special din insulele Canare. Cum însa interesul lor nu era de a se instala definitiv pe teritoriile africane pentru a le exploata asemenea unor adevarati colonizatori, ci se limita în principal la capturarea de sclavi, actele lor de cruzime erau dependente si determinate de acest scop specific.

Ceea ce nu era cazul cuceritorilor spanioli.

Actele condamnabile ale spaniolilor debuteaza alarmant. Înca în 1511 calugarul dominican Antonio de Montesinos, revoltat de comportamentul colonistilor, predica în insula San Domingo cerându-le sa înceteze distrugerea populatiei. În 1512 “Legile din Burgos” declara ca indienii trebuie sa ramâna oameni liberi si recomanda sa fie tratati cu blândete; femeile si copiii sa fie protejati, iar barbatii sa lucreze pentru spanioli “numai” noua luni pe an! Dispozitiile nu sunt însa respectate, vechea situatie continua -  si în 1519 calugarii dominicani din Hispaniola adreseaza Curtii un raport asupra felului condamnabil în care colonistii insulei îi trateaza pe bastinasi: “În timp ce indienii s-au aratat atât de binevoitori fata de ei, crestinii [spaniolii]  au invadat aceste tinuturi ca niste lupi turbati care se napustesc asupra unei turme de oi pasnice. Si cum tuturor acestor oameni veniti din Castilia nu le pasa de sufletul lor, însetati cum erau de bogatii si stapâniti de cele mai josnice patimi, ei au depus atâta silinta în a distruge aceste tinuturi încât nicio pana si nicio limba n-ar fi în stare sa le descrie. Într-atâta încât populatia insulei, socotita la început la 1.100.000 de suflete, este acum cu totul risipita si nimicita; încât azi n-au mai ramas decât 12.000, cu mici si mari, tineri si batrâni, bolnavi si oameni sanatosi.”

Restul citeste pe historia.ro


Articolul original

joi, 24 ianuarie 2013

Fenomenul Viisoara. Parintele exorcist Danut Costan - condamnat de Biserica, aparat de oameni

Parintele Danut Costan (55 ani) din Viisoara este protagonistul unui scandal iscat in sanul Bisericii, care l-a pedepsit aspru, spun satenii, dar nu pe cat ar merita, sustin slujitorii Bisericii. Preotul Costan este renumit in toata Dobrogea, dar si peste hotarele Dunarii, pentru slujbele de exorcizare pe care le face. Prea des si fara masura – dupa cum au constatat mai-marii Arhiepiscopiei Tomisului.

Satul Viisoara este o asezare cu 1.000 suflete, situata la 40 kilometri de Constanta, pe drumul de Cobadin. Majoritatea localnicilor sunt ortodocsi, dar exista aici o importanta comunitate de sectanti. Dintre cele 300 familii din sat, 230 sunt ortodoxe, iar 70 sunt adventisti si penticostali.

La biserica slujeste de 31 ani parintele Danut Costan, venit aici pe cand era un baietan de 14 ani. Localnicii l-au imbratisat ca fiu al satului, iar harul lui prin care a devenit om al Bisericii l-a ridicat si mai mult in ochii oamenilor.

O insusire aparte avea sa-l afirme insa definitiv in lumea credinciosilor: preotul Danut are darul de a goni demonii din oameni.

Preotul tulburat

Faima lui s-a raspandit rapid, depasind granitele satului si ale judetului. La parintele exorcist sosesc in pelerinaj enoriasii altor parohii, atunci cand se simt greu incercati de Necurat. Ii cer preotului sa le citeasca Molitfele Sfantului Vasile cel Mare, cea mai importanta slujba de alungare a diavolului.

Asa multe au fost cererile, incat preotul a nesocotit precautia ceruta de strictele canoanele bisericesti. Acestea impun un anumit ritual: dezlegare de la duhovnic, perioada de postire inainte, spovedanie, citirea numai in zile de post si numai atunci cand cazul este deosebit de grav.

Foarte important este ca ambii, atat parintele, cat si mireanul trebuie sa fie curati sufleteste si trupeste.

Dar cel mai important, parintele care citeste slujba – considerata riscanta pentru legatura care se creeaza cu Necuratul prin invocarea si alungarea acestuia - trebuie sa aiba controlul asupra manifestarilor sale.

Aici, parintele Costan a gresit grav: cand citeste molitfele, il apuca eructatia. Pe romaneste spus, ragaie.

„Semn divin“

Oamenii s-au obisnuit cu reactia preotului si o pun pe seama gravitatii cazurilor celor care ii cer ajutorul. „El nu este de vina, saracu’. Daca oamenii vin intruna la el si vor sa le citeasca molifta, el nu poate sa-i refuze. Sunt oameni necajiti, cu necazuri grele, pana la crima. El pe toti ii ajuta, le face bine, ca altfel n-ar mai veni la el. Nu cere bani, dai cat vrei, cat poti. Aduci ceva de-ale gurii, parintele Danut primeste si mancare, si obiecte. Strange si el cat poate, are 6 copii, are nepoti, le-a facut casa. E om tare cumsecade. Are el sughitul asta al lui asa, dar numai cand omul pentru care citeste este incercat greu. Altfel nu are nimic“, spun batranele satului.

Parintele Costan citeste slujba cea periculoasa de doua ori pe saptamana, miercurea si vinerea. Iar cei care vin la biserica iau manifestarea digestiva a preotului ca pe un semn divin. „Inseamna ca acolo este Necuratul si de acolo trebuie alungat“, socotesc ei.

Neobisnuitul obicei al parintelui a fost dat in vileag de presa, iar in fata unui nou scandal, Arhiepiscopia Tomisului a decis: in august 2012 – avertizarea preotului, iar in ianuarie 2013 – oprirea acestuia de la citirea Molitfelor Sfantului Vasile cel Mare. Parintele Costan are voie sa oficieze slujbe, dar numai impreuna cu un alt preot desemnat de arhiepiscopie.

Daca nu se conformeaza nici de aceasta data deciziei, preotul Danut Costan va fi pus in discutia Consistoriului Eparhial. Motivul: tulburarea slujbei si a credinciosilor care pot fi indusi in eroare de manifestarile sale.

Parintele s-a aparat spunand ca aceste eructatii greu de suportat le are numai la aceste slujbe, iar oamenii care ii cer ajutorul nu pot fi lasati fara sprijin. „Nu e nimic voluntar, asa reactioneaz eu in prezenta Raului, nu e usor nici pentru mine. Si daca oamenii incercati vin la mine sa le citesc, eu ce sa le raspund?“, este marea intrebare a preotului Costan.

„Vor sa-i faca rau parintelui“
Marti, in satul Viisoara, un om a fost condus la groapa. „Era batran“, spun copiii, in timp ce se joaca asteptand scoaterea sicriului din biserica. Scoala este chiar vizavi de biserica, iar „un mort“ este un eveniment in asezare. Elevii sunt obisnuiti cu cele bisericesti, pentru ca parintele Costan le da de mancare la pranz tuturor copiilor din sat.

In biserica, slujba se desfasoara in tihna. Preotul Costan rosteste cantarile cu voce clara si netulburata. Oficiaza slujba impreuna cu un preot mai tanar, misionar, adus in comuna in 2007.

Toti ochii se atintesc banuitori asupra intrusilor, desi localnicii sunt obisnuiti cu strainii. „Parintele este urmarit. Vor sa-i faca rau, de la Constanta. Daca vreti slujba, vorbiti cu el, cu cu celalalt“, soptesc oamenii care isi fac evlaviosi cruce, dupa indemnul parintelui. Nu stiu - si poate nici nu le pasa - ca la ei in sat s-a deschis larg gura iadului, iar parintele in care au incredere le face mai mult rau decat bine. Asa considera slujitorii Bisericii care il condamna pe preotul Costan.

„Molitfele au un efect de bumerang“

„Ce face el la Viisoara este ingrozitor. Duce la pierzanie o intreaga comunitate de credinciosi. Biserica a facut exorcisme din cele mai vechi timpuri. Insusi Mantuitorul a savarsit minunea de curatire, eliberand oamenii de sub stapanirea duhurilor necurate. Dar El le atragea atentia ucenicilor si celor incercati: trebuie multa rugaciune si post care sa ii scape de chinul sufletesc si trupesc. „Acest neam de diavoli ies foarte greu din oameni», le-a spus Domnul Iisus Hristos ucenicilor uimiti de puterea Necuratului“, explica venerabilul parinte calugar Paisie Fantaziu de la Arhiepiscopia Tomisului.

Monahul este intristat de noua practica a oamenilor de a cere intruna astfel de slujbe. „Este o exarcerbare a psihozei dezlegarilor. Pentru orice problema are, lumea crede ca este necesar sa se ajunga la o astfel de slujba, care isi are si ea rostul ei. Multi preoti sunt inclinati sa faca aceste slujbe, altii se feresc sa le faca si atunci trimit enoriasii la alti preoti. Molitfele au un efect de bumerang, se pot intoarce asupra celui care le citeste, daca nu este pregatit asa cum trebuie, dar si a celui care le cere. Nevrednicia are consecinte grave“, avertizeaza calugarul Paisie.

Ritualul corect al acestor slujbe impune o anumita ordine: intai trebuie facuta slujba Aghiazmei, apoi trebuie citit Sfantul Maslu, urmeaza Molitfele Sfantului Vasile cel Mare si se incheie cu Molitfele Sfantului Ioan Gura de Aur. „Molitfele sunt cea mai puternica arma impotriva diavolului, impreuna cu crucea si Psaltirea. Iar cea mai insemnata slujba bisericeasca este Liturghia. Oamenii trebuie sa stie ca prezenta la Liturghie este benefica spiritului, dar si trupului“, povatuieste calugarul Paisie Fantaziu.

In lumea spirituala, monahii sunt considerati chiar mai indicati in a citi aceste molitfe (incetatenite sub denumirea de molifte). Motivul: ei nu au familie, deci sunt mai putin expusi. „Toti preotii au har, fie ca sunt de mir, fie ca sunt calugari. Harul se dobandeste prin hirotonire. Dar puterea credintei si felul in care mirenii o resimt tine de darul preotului ca om, dincolo de vestmantul bisericesc“, arata parintele calugar Paisie.

Problemele parintelui Costan

Pelerinajul credinciosilor la biserica parintelui Costan face preotii sa vorbeasca despre „fenomenul Viisoara“. „Oamenii se duc acolo in pelerinaj, ca la Mecca. Parohul tinde sa devina un guru. Dar la el apeleaza mai degraba cei superstitiosi, mai slabi de inger, mai putin asezati duhovniceste. Parintele Costan a facut exces de zel, poate si pentru a arata minunile ce se infaptuiesc in parohia lui“, este de parere preotul Eugen Tanasescu de la Arhiepiscopia Tomisului, blogger Adevarul.  

Despre semnele care se arata in urma abuzului de molitfe, vorbesc in surdina si localnicii, si preotii. Parintele Danut Costan a fost afectat de o grava problema de sanatate, de natura dermatologica. Pe fata lui a erupt o acnee foarte vizibila, pentru care preotul a fost internat in spital.

„Este spre binele lui ca a fost oprit de la slujbe. Preotul este de doua ori victima: este in primul rand victima sa, apoi a Diavolului. A deschis larg usa trupului sau, iar Necuratul l-a luat in stapanire, cu tot cu alaiul sau“, a conchis parintele calugar Paisie.

Spuneti-va parerea!

Decizia Arhiepiscopiei Tomisului a starnit reactii aprinse. Foarte multe voci sar in apararea preotului Costan, considerand ca acesta nu a gresit cu nimic. Ei vorbesc despre parinte ca despre un martir, care se sacrifica spre binele celorlalti.

„Eu il stiu pe Parintele Costan de cativa ani buni. Pe mine m-a ajutat foarte mult si cunosc si alte persoane pe care le-a ajutat. Faptul ca aduce atat lume la biserica, atat din Constanta cat si din alte judete poate inseamna ceva. de ce vreti sa ne mai luati si ultimile lucruri bune si fiinte care ne fac bine? Nimeni nu este obligat sa mearga acolo. Cei care vin sunt indrumati de alte si alte persoane care au primit numai bine de la Parintele Danut. Nu mai loviti in ce avem de suflet atatia oameni“;

„Nu e usor sa faci asa ceva pentru ca fara pregatire risti sa pierzi ce ai mai drag,viata familiei tale, tot raul vine asupra ta. Atat parintele cat si familia dansului duc o viata cu frica de Dumnezeu, ii cunosc de multi ani tot respectul si admiratia“;

„Daca interziceti preotului costan sa citeasca moliftele inseamna k sf lumii nu e departe, oricum enoriasii nu il vor lasa singur in lupta asta sunt convins“ - scriu aparatorii parintelui pe site-ul dezvaluiri.ro, prima publicatie care a vorbit despre obiceiul preotului.

(sursa: adevarul.ro)

Cuvinte cheie: Fenomenul, Viisoara, Parintele, exorcist, Danut, Costan, condamnat, de Biserica, aparat, de oameni


View the original article here

miercuri, 23 noiembrie 2011

Prapad la Avicola lui Becali: 300 de oameni aruncati in drum

In 2004, la cateva zile de la preluarea Avicola Iasi, Gigi Becali a decretat scurt: ”Am pus director acolo si gata. Avicola nu ma mai intereseaza”. Si asa s-a si intamplat. La doar 6 ani de la preluarea pachetului majoritar de la Avicola, ferma de pasari a lui Becali a intrat in insolventa. La masa credala s-au asezat bancile, Fiscul, furnizorii de materie prima, dar si salariatii. Acestora, peste 300, Becali le datoreaza 1,1 milioane de lei, adica vreo 270.000 de euro. Cat salariile anuale a doi jucatori de la Steaua. De un an jumatate, oamenii sunt purtati pe drumuri, fara insa sa li se dea banii munciti. Culmea culmilor: in tabelul creantelor de la Avicola au fost trecute si 4 nume de Becali, rude ale miliardarului din Pipera, care au detinut functii executive la Avicola. Acestia au solicitat, in total, 50.000 de lei.

Au de incasat 30.000 lei
Problemele financiare ale fermei lui Becali au ruinat sute de familii de ieseni. Avicola a intrat in insolventa in mai 2010. Maria Sticlaru a lucrat 27 de ani la Avicola, la contabilitate si, in ultima perioada, ca inspector de personal. Aceasta a activat atat la fermele din Letcani, localitate limitrofa Iasului, cat si la cele de la Targu Frumos. ”Ultimii bani i-am primit in noiembrie 2010, trei salarii. Apoi am intrat in somaj, dar si acesta s-a terminat, chiar luna aceasta”, a explicat Maria Sticlaru. Femeia este disperata. Locuieste cu sotul sau, Gica, intr-o casa modesta din Letcani. ”Si sotul a lucrat la Avicola. Era sofer la aprovizionare furaje. Acum am ramas amandoi pe drumuri. Dupa calculele noastre mai avem de primit de la Avicola 30.000 de lei, salarii restante plus plati compensatorii”, a afirmat fosta contabila.

Cine-i mai angajeaza?
In casa familie Sticlaru, frigul iti patrunde pana la oase. Femeia e infofolita cu mai multe pulovere. N-a dat drumul la caldura, doar ca sa faca economie. Locuind la tara, familia reuseste sa supravietuiasca. Mai creste cate o gaina, mai cultiva cate ceva in curte. Dar marea multumire e ca cei doi copii, acum oameni mari, au terminat facultate si au plecat in Spania, unde s-au si stabilit. ”Am fost la Fortele de Munca, mi-am depus peste tot cv-ul. Dar cine mai angajeaza o femeie trecuta de 50 de ani?”, a explicat Sticlaru prin ce chinuri trece pentru a-si gasi ceva de lucru. Despre cum a ajuns Avicola in insolventa femeia ar avea cateva indicii. Dar nu vrea sa intre in detalii pentru ca totusi spera sa-si recupereze cei 30.000 de lei, in fond o mica avere pentru ei.

Interesul poarta fesul
Petronela Airinei a lucrat si ea la fermele lui Becali pana la inceputul anului trecut. Avea 700 de lei salariu. Cazul sau e unul fericit, dintr-un motiv simplu. Femeia locuieste intr-unul din cele trei blocuri pe care ferma de stat le ridicase pentru salariati chiar langa halele din Letcani. Asa ca, atunci cand a venit prapadul la Avicola, femeia a facut un soi de compensare. Incepuse deja sa plateasca in rate apartamentul in care locuia, iar banii pe care ii avea de luat de la Avicola s-au compensat cu o parte din ratele pe care ea le datora in contul locuintei. Airinei lucreaza acum la o firma ce produce medicamente de uz veterinar. si ca sa nu se puna rau cu fostul patron, la care mai are de platit rate pentru locuinta, a sintetizat scurt discutia: ”Becali e bun”. Adica, un fel de interesul poarta fesul.

Sfarsit dramatic
Si fosta sefa a serviciului de aprovizionare, Liliana Catar are de recuperat aproximativ 18.000 lei, reprezentand salarii si plati compensatorii. ”Am lucrat 17 ani acolo, dar s-a terminat dramatic pentru sute de oameni care au de recuperat bani de la Avicola. Suntem in proces, avem un nou termen in decembrie”, a declarat aceasta. si Catar sustine ca Becali nu a bagat bani in aceasta afacere: ”Nu s-ar fi ajuns aici daca se implica”.

”Becali n-a bagat niciun ban”
Un an jumatate. Aceasta a fost perioada de timp in care Avicola Iasi, patronata de Gigi Becali, s-a dus de-a dura pe tobogan. De la o cifra de afaceri de 36 milioane lei si un profit de 80.000 de lei in 2009, firma s-a prabusit in 2010. O cifra de afaceri de doar 2,6 milioane lei si o pierdere uriasa: 18 milioane de lei. Firma a intrat in insolveta, fiind preluata de un administrator judiciar, iar cei peste 270 de salariati, cati erau in 2009, au fost concediati. Multi isi mai asteapta banii si acum. Spre exemplu, Paul Patras, fostul lider de sindicat de la Avicola, sustine ca firma lui Becali ii datoreaza 40.000 lei (echivalentul a aproape 10.000 de euro). Dar si George Becali s-a inscris la masa credala, a celor ce vor bani de pe starvul Avicola. Becali a cerut 34 milioane de lei, dar i-a fost recunoscuta o creanta de 25,4 milioane de lei, adica echivalentul a 6 milioane de euro. ”E o minciuna, domnule. Becali n-a bagat niciun ban la Avicola”, a declarat sindicalistul Patras. Cum ar putea scoate banii Becali? Foarte simplu: din vanzarea celor 72 de hectare de teren, cu halele aferente, detinute de Avicola in coasta Iasului si la Targu Frumos. Un calcul rece, de om de afaceri fara scrupule. Sutele de angajati cu salariile neplatite pot fi trecute probabil la capitolul victime colaterale.

Management defectuos
La mijlocul anului 2010, Avicola Iasi, la care Becali era majoritar, detinand peste 85% din actiuni, a intrat in insolventa. Administrarea sa a fost preluata de ”Management Reorganizare Lichidare Iasi”. In tabelul creditorilor s-au inscris banci, Fiscul, salariatii, alte societati private. In total, 70 de creditori ce ar avea de luat de la Avicola 60 milioane de lei, adica vreo 14 milioane de euro. Din aceasta suma, vreo 270.000 de euro sunt salariile restante si compensatorii solicitate de 300 de fosti angajati. Dar cum a ajuns Avicola in groapa in 2010 dupa ce in anteriorii doi ani raportase profit? O parte din raspunsuri se regasesc in raportul intocmit de administratorul judiciar: blocajul financiar de la nivelul economiei nationale, folosirea ineficienta a capacitatilor de productie, acumularea de datorii catre stat si terti de 68 milioane lei, contractarea de credite si folosirea acestora fara a se obtine rentabilitate imediata, gestionarea necorespunzatoare a recuperarii creantelor, lipsa de lichiditati. Mai pe scurt, Avicola a fost prinsa nepregatita in valtoarea crizei la care s-a adaugat si un management defectuos. Cu jumatate de glas, salariatii vorbesc ca Becali ar fi ”sifonat” bani si ca ar fi fost interesat sa aduca Avicola in groapa ca sa-i vanda terenurile si halele.

La limita saraciei
Acum, Paul Patras, fostul lider de sindicat, pensionat intre timp, nu mai are acces la ce se intampla la Avicola, decat din auzite. ”Am inteles ca fermele 10 si 6 de la Targu Frumos, adica in total 26 de hale au fost repornite. La fel si abatorul de la Targu. Adica au fost inchiriate. Nu stiu unde se duc banii din chirie, ca la fostii salariati nu au ajuns”, a spus Patras. Mai mult, exista informatia potrivit careia halele ar fi fost inchiriate unui afacerist basarabean cu care Avicola a avut relatii contractuale si in trecut. Situatia de la Avicola este incerta acum. Pe de o parte, scopul clar al lui Becali e sa-si recupereze milioanele de euro cu care figureaza in tabelul creditorilor. Pe de alta parte, oamenii au fost lasati sa se descurce singuri. Dezolant este peisajul celor 3 blocuri din imediata vecinatate a halelor Avicola de la Letcani. Aici, in curtea din spatele blocurilor, oamenii cresc gaini ca sa aiba ce le pune copiilor pe masa. Curtea din fata au cultivat-o cu varza, cartofi si alte legume.

”Nu ma mai intereseaza Avicola. Am pierdut acolo 10-15 milioane de euro. Eu le-am dat oamenilor salariile 7 ani. E o afacere buna, dar daca nu ai oameni de incredere, te fura”,

George Becali, actionarul majoritar Avicola

”Unii au muncit o viata la Avicola, de s-au rupt, iar altii au venit la cules roadele. Asta a fost cu venirea lui Becali. Nu stiu ce s-a intamplat in contabilitate in 2010, ca eu am fost trecut sef de ferma”, Stelian Comsa, fost director Avicola pana in 1999. Acesta are de recuperat de la Avicola 30.000 de lei, reprezentand salariile pe un an, garantiile si platile compensatorii.

________________________

Exemplu de succes
Spre deosebire de Avicola, o alta societate ieseana ce creste si abatorizeaza pui de carne, Avi Top, a reusit sa se mentina profitabila. Firma, detinuta de familia Apostol, figureaza pe site-ul Ministerului de Finante cu profit pe ultimii trei ani, 2008 – 2010. Avi Top lucreaza in sistem integrat, avand in componenta fabrica de nutreturi combinate si depozite aferente, statie de incubatie, ferme de pui de carne, abator modern la Razboieni, cu o capacitate de 4.000 capete pe ora. Pentru urmatorii ani, la Avi Top se prognozeaza investitii de 15-20 milioane de euro pentru noi ferme de crestere si tehnologii moderne de procesare a carnii. Un alt argument in favoarea Avi Top este reteaua proprie de distributie. Principala zona de desfacere ramane insa Moldova. Se mai adauga Bucuresti, unde este si un depozit logistic, Prahova, Buzau, Constanta, Galati, Arges si Brasov. Distributia produselor se face in regie proprie, cu o flota de cateva sute de masini. Produsele sunt comercializate in peste 1.900 de locatii. Grupul are 10 magazine proprii, 25 de francize, dar e prezent si in marile retele precum: Kaufland, Carrefour, Metro, Gima, Real, Selgros.


Comparatie Avicola – Avi Top

Cifra de afaceri    2010    2009    2008
Avicola    2.687.674    35.933.137    48.384.769
Avi Top    43.897.380    51.447.768    48.374.295

Profit/pierdere    2010    2009    2008
Avicola    -18.115.463    +79.811    +267.459
Avi Top    +941.448    +1.277.280    +164.293

Nr. mediu salariati    2010    2009    2008
Avicola    131    272    299
Avi Top    280    274    217

Cuvinte cheie: faliment, afacere, avicola, Becali


View the original article here