14 urmasi. Familia inregistrata oficial ca avand cei mai multi copii din judetul Iasi traieste in conditii saracacioase. In satul Slobozia, comuna Voinesti, la mai putin de 50 de kilometri de Iasi nasterea unui copil are cu totul alte semnificatii decat in familia moderna de la oras. “Dumnezeu ne-a binecuvantat cu acesti copii”, spune, senin, tatal celor 14 copii. “Este o familie cam de mijloc in ceea ce priveste nivelul de trai”, afirma primarul comunei Voinesti.
16 nasteri
Constantin, Stefan, Stefana, Abel, Andrei, Adreea, Iosif, Rahela, Catalina, Petru, Alex, Madalina, Alexandra si Ruth. Nu sunt colegii unei clase de la scoala. Sunt frati. Cel mai mare are 25 de ani, iar mezina are mai putin de 1 an. Cei 14 frati si parintii lor locuiesc intr-o casa modesta in satul Slobozia, comuna ieseana Voinesti. Mama poate fi nominalizata la titlul de record de nasteri. “Am nascut 16 copii, dar primii doi dintre ei au murit cand erau de cateva luni. Asa era atunci, ca nu se puteau trata. Dar, Dumnezeu ne-a binecuvantat cu inca 14 dupa aceea”, spune Viorica Stan, mama celor 14 frati.
21 de suflete in ograda
La cativa zeci de kilometri de Iasi, peste dealuri, o padure cu un drum serpuit in panta, dupa alte cateva vai se afla satul Slobozia. O asezare intinsa, unde casele sunt rasfirate aproape la intamplare, cu ulite lungi, inguste si putin pietruite. Pe o straduta stramta spre un deal se vede gospodaria familiei Stan-Nechitel. Imprejmuita cu gard de lemn, vopsit verde de demult, curtea nu este prea mare. Inauntru sunt sunt doua cladiri: casa principala si o anexa. O caruta, parca improvizata, sta imediat dupa poarta. Casa este mica, cu trei camere cu trecere din una in alta, cu cerdac in stil vechi. Inca din drum se vede antena parabolica pentru programele tv. Tamplaria la geamuri a fost recent inlocuita cu una de termopan, inca fiind vizibile urmele de la montarea ferestrelor. Cateva gaini, doi porci si niste caini alearga in voie cand in ograda cand pe drum. Ici, colo gramezi de gunoaie tocmai adunate de prin curte asteapta sa fie arse. Nu prea iti vine sa crezi ca intr-o asa casa locuiesc fix 21 de persoane. Cei 14 copii, parintii, iar doi dintre copii sunt casatoriti si au la randul lor cate unul, respectiv doi copii.
Parinti tineri
Sotii Constantin si Viorica Stan-Nechitel au impreuna 14 copii, sapte fete si sapte baieti. Constantin isi vede de treaba ca de obicei prin curte, adunand niste gunoaie. Imbracat modest, cu mainile inegrite de munca, pare un barbat gospodar. Are 49 de ani, abia cateva urme de par alb si vorbeste calm si rar. “Facem treaba pe langa casa, ce se poate”, spune barbatul si ne invita mai spre casa. In pragul usii iese Viorica, o femeie zdravana la stat, cu fusta, batic pe cap si parul lung. Mama celor 14 copii are 43 de ani. “Pentru mine ca mama e foarte greu cu 14 copii. In fiecare zi trebuie sa ma ingrijesc de ei, sa fac mancare. Nu se mai termina treaba niciodata”, afirma Viorica Stan-Nechitel. Ea are doar opt clase pe care le-a terminat in comuna, iar sotul ei a facut si scoala de meserii. “Dupa scoala am lucrat cativa ani la Iasi in metalurgie. Apoi, cu restrcturarile si falimentele de prin 96 am fost dat in somaj si apoi nu mi-am mai gasit de lucru ceva stabil”, explica Constantin.
Au uitat sirul copiilor
Pentru sotii Stan fiecare zi e o provocare in cresterea celor 14 copii. Chiar daca doi dintre ei sunt deja fiecare cu familia lui, ei stau tot impreuna cu parintii si ceilalti frati. La asa multi copii si memoria ii mai lasa cand vine vorba sa-i prezinte pe fiecare dupa nume si anul nasterii. Amandoi parintii se impotmolesc cand ajung sa-i enumere pe cei mai mici. “Intai e Madalina, Alexandra si apoi Ruth”, reia tata numaratoarea ultimelor trei fete, parca nesigur ca asa este ordinea. “Eu mai stiu !... Cu atatia copii nici nu mai tin minte”, ridica din umeri si mama Viorica. “Dumnezeu ne-a binecuvantat cu multi copii. El sigur are grija si noi facem voia lui. Ducem un trai greu, nu e usor, dar Dumnezeu toate le-a randuit si noi ne supunem. Sunt zile cand e greu sa vad ce pun pe masa. Ganditi-va ca in fiecare zi trebuie sa fie macar o bucata de carne in farfurie, inmultit cu cati suntem e o cheltuiala mare”, explica Constantin. De mai multi ani, familia Stan-Nechitel face parte din comunitatea penticostala din Slobozia. Atat ei cat si copiii lor sunt educati in spiritul acestei confesiuni. “Ne mai ajuta si comunitatea atat cat se poate. Noi trebuie sa avem credinta si sa speram ca totul va fi bine”, mai spune Constantin. Ei sustin ca sunt credinciosi si participa saptamanal la rugaciunile care au loc la casa de adunare in fiecare joi seara si in fiecare duminica.
Patru paturi la 14 persoane
Inauntru, in casa, membrii familiei trebuie sa incapa in cele doua camere de cel mult zece metri patrati fiecare. Holul de la intrarea principala e o incapere ce o folosesc si ca bucatarie uneori pentru ca aici e locul aragazului, tot aici fiind si cateva dulapuri cu haine. Apoi se trece in prima camera, patrata, mica, in care sunt doua paturi parca improvizate, asezate in colt. E cald, miroase a curat si se vede ca peretii tocmai au fost dati cu var intr-un mov strident. “Copiii sunt copii si murdaresc repede. Trebuie sa varuim de cateva ori pe an, mai ales la sarbatori”, explica tata. O stiva de perne pana la tavan sta asezata pe unul din paturi, iar alaturi e teancul cu paturi. Langa pat, o soba din teracota e sursa de caldura a casei, soba ce se prelungeste si in camera alaturata. Aici nu e mai mult spatiu decat de doua paturi asezate fata in fata, un culoar stramt intre ele si masa pentru televizor. “Dormim toti in paturile astea, pe latul patului. Fiecare isi stie locul lui”, arata Abel, un baiat de 17 ani. Tot in aceste camarute iau si masa pe timp de iarna. “Vara e mai bine ca mancam afara, dar iarna nu prea putem sa stam toti o data la masa. Nici nu avem loc cum sa o intindem. Mancam pe rand si in functie de cum trebuie fiecare sa plece la scoala sau afara, la treaba. Punem aici o masuta, apoi o strangem”, arata mama locul dintre cele doua paturi. In a treia camera, care are intrare separata, locuieste acum una din fete care s-a maritat si are doi copii. In anexa din curte locuieste baiatul cel mare cu sotia lui si copilul.
Mezina e bolnava
Pe langa greutatile materiale cu care se confrunta numeroasa familie Stan-Nechitel, venirea ultimului copil le-a adus un necaz neasteptat. Fetita care are un an, Ruth s-a nascut cu sindromul Down. “Toti au fost sanatosi, dar acum avem aceasta greutate. E destul de greu ca eu trebuie sa am grija mereu de ea. Nu pot sa plec mai mult de zece minute de langa ea. Eu doar asta pot sa fac mai toata ziua, sa stau cu ea. Nu am mai avut pe nimeni in familie cu aceasta boala. Doctorii mi-au spus ca ar fi din cauza varstei mele”, explica Viorica. Din cauza bolii, fetita nu poate manca altceva decat lapte de san, poate sta doar culcata pe pat sau tinuta in brate. “Dumnezeu le-a randuit pe toate si o sa aiba grija si de copilul asta. Este tot copilul nostru si il acceptam asa cum este”, afirma resemnat Constantin.
Nu neglijeaza scoala
Desi este familia cea mai numeroasa din judet, parintii se preocupa si de educatia copiilor. Toti copiii frecventeaza o forma de invatamant, in functie de varsta lor. Primii doi copii au reusit sa faca zece clase, pentru ca exista in sat scoala de arte si meserii. De cand s-a desfiintat, conform noii programe de invatamant, copiii sunt nevoiti sa mearga la scoala numai pana ce termina opt clase. “Sunt buni la scoala, sunt activi. Nu mi-au facut probleme niciunul dintre ei. Este pacat ca nu mai este posibilitatea sa faca zece clase in sat si raman doar cu opt”, spune tatal lor suparat ca nu isi permite sa-i sustina la un liceu in oras. Baiatul cel mare, Constantin care are 25 de ani are si permis de conducere. Lucreaza sezonier ca sofer pe unde i se cere, iar in timpul cand nu lucreaza face si el comert ambulant prin satele vecine sau in pietele din Iasi. “Acum este plecat la Iasi sa vanda ornamente de Craciun si vasc sa mai facem un ban”, spune sotia lui.
Veniturile familiei Stan-Nechitel abia depasesc 1.100 de lei
10 copii au alocatia de 42 de lei pe luna, adica 420 de lei in total1 copil: alocatie de pana la varsta de 2 ani - 200 de lei pe lunaIndemnizatie de asistent personal pentru copilul cu sindromul Down - 500 de lei pe luna
………….
“Ei ar putea beneficia si de ajutorul de stat, dar nu se incadreaza acum pentru ca pe numele tatalui exista o autorizatie de comert ambulant. Daca ar renunta la aceasta s-ar putea incadra la inca o indemnizatie care le-ar fi de ajutor”, Mihai Lungu, primarul comunei Voinesti
“Este o familie cumsecade. Vin la rugaciuni si sunt mereu prezenti la activitatile comunitatii. Este o familie bogata in copii si binecuvantata de Dumnezeu”, Virgil Badarau, pastorul comunitatii penticostale
“Mai castig un ban mergand din poarta in poarta prin satele vecine cu tot felul de marfa. Haine, sosete. Dar e greu, lumea nu are bani si merge tare prost. Eu cu asta ma mai ocup de cativa ani ca sa mai castig un ban in plus”, Constantin Stan-Nechitel
“Cel mai mult imi doresc o masina de spalat semiautomata. Nu reusim sa mai cumparam ca nu ne ajung banii si e tare greu sa spal la mana atatea lucruri”, Viorica, mama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu