Parasite de familii, cateva zeci de suflete abandonate si-au gasit o oarecare alinare la Centrul de Asistenta Medico-Sociala din Bivolari. Sunt persoane care nu au avut sansa unei vieti normale, 61 de oameni adunati din tot judetul Iasi. Capacitatea centrului este de doar 60 de locuri. Cererile curg zilnic, insa centrul nu mai poate primi pe nimeni. Putinii bani din buget vin de la Consiliul Judetean. Asa ca se incearca o gospodarire proprie. Fiecare pacient primeste suma de opt lei care ar trebui sa acopere trei mese zilnice. Imbracamintea vine din donatii, iar medicamentele si tratamentele necesare sunt platite de Directia de Sanatate Publica. Se doreste o integrare a pacientilor, o parte din ei sunt inca tineri si nu pot ramane acolo dupa ce sunt pusi pe picioare. Jumatate dintre ei nu au rude directe, iar cei care mai au frati, surori, parinti sau copii nu primesc vizite cu lunile. Sau niciodata.
Uitati de toti
La Centrul de Asistenta din Bivolari se afla 37 de femei si 24 de barbati cu varste cuprinse intre 27 si 90 de ani. Suferind de multiple afectiuni, majoritatea nu are nicio sansa de vindecare. Recuperarea celorlalti e dificila si necesita timp indelungat. Dintre ei, 27 se pot deplasa, insa dintre acestia putin mai mult de jumatate pot avea singuri grija de ei. Intre aceste statistici se ascund povesti de viata impresionante. Aparitia reporterilor ii stinghereste un pic si ii rupe pentru cateva ore de activitatea cotidiana. Este greu sa iti dai seama de pe fetele lor ce varsta au, parul albit inainte de vreme si ridurile ce le brazdeaza chipul induc in eroare pe oricine.
Suflet chinuit
Cel mai tanar pacient al centrului are 27 de ani. Numele ei este Nicoleta si se afla in centru de un an. A fost adusa acolo de un unchi mai milos, impresionat de traiul greu pe care il ducea femeia acasa. Dupa moartea mamei, tatal vitreg a devenit alcoolic si extrem de violent. Si astfel, viata femeii s-a transformat intr-un cosmar timp de trei ani. Tatal si fata incercau sa supravietuiasca din pensia ei de boala. Inca de la varsta de doi ani au inceput problemele cu vederea. Diagnosticul a fost atrofie de nerv optic. A necesitat doua operatii si ar trebui sa urmeze cea de a treia. Doctorii cred ca e prea riscant, pacienta putand sa ramana paralizata sau oarba. Nicoleta este retrasa si nu ii place sa vorbeasca prea mult despre ea. A invatat termenii medicali si stie cu exactitate sansele de recuperare pe care le are. La doar 27 de ani, s-a resemnat.
Dintr-un spital in altul
“Viata mea a fost foarte grea”, spune o femeie imobilizata la pat. Abia vorbeste si are ochii in lacrimi. “N-am fost ca orice copil normal, sa pot face ceea ce face un copil normal. M-am mai ingrijit eu un pic, dar altceva n-am putut sa fac”, continua femeia. Trebuie sa isi calculeze varsta de fiecare data cand e intrebata, nu mai tine evidenta anilor care au trecut. Din 64 de ani, ultimii cinci au fost petrecuti in Centru. Maria sufera de o afectiune neurologica congenitala, ambele picioare si mana stanga sunt paralizate. Asa s-a nascut si nu se poate face nimic pentru ea. Femeia nu poate sa isi foloseasca decat mana dreapta, dar si aceea cu dificultate. Povestea o spune dintr-o singura suflare, aproape ca o confesiune. Dupa moartea mamei, Maria a ramas in grija unui tata alcoolic. Intr-o noapte, de la o tigara uitata aprinsa, a ars toata casa. Ca prin minune, cei doi au scapat. Dupa acest incident, ramasa pe drumuri intr-o stare deplorabila, femeia a trecut dintr-un spital in altul. Insa in niciunul nu a putut ramane prea mult timp si astfel Maria a fost trimisa la Centrul din Bivolari. “Din pacate, prea multe pentru afectiunea ei nu se pot face, doar ingrijirile pe care le necesita faptul ca ea sta in permanenta la pat”, a spus dr. Florin Grigore Moldovan, medicul centrului.
Centrul ca loc de refugiu
Pacientii Centrului de Asistenta Medico-Sociala Bivolari incearca sa duca o viata normala. Cei care pot, ajuta in gradina sau la bucatarie, au grija de animale si merg prin sat oferindu-si serviciile contra cost. Cativa dintre ei cunosc nu doar intreaga populatie locala, dar si cum merg treburile prin localitate. Sunt isteti, descurcareti si iti pot afla orice informatie ai nevoie. In centrul de la Bivolari au cam tot ce le trebuie, capela, club, parc. Directorul Petru Briscaru si doctorul Moldovan sunt preocupati de integrarea celor care pot avea grija de ei in societate. Recuperarea si integrarea lor sunt procese extrem de dificile. Fie pacientii se simt in siguranta acolo si nu doresc sa plece, fie familiile in care ar trebui integrati nu corespund cerintelor. Pentru cei mai multi, Centrul reprezinta ultimul refugiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu