Este prima poveste de iubire expusa, în timp real, consumatorilor de arta. O poveste devorata de public (?i devorata public!) în muzee ?i galerii de arta, de la extazul îndragostirii la agonia unei despar?iri marcate prin parcurgerea pe jos a Marelui Zid Chinezesc ?i cople?itoarele secunde de revedere dupa mai bine doua decenii de neuitare.
Daca arta este, în cele din urma, o expunere publica e emo?iilor artistului, atunci ce forma de arta ar putea fi mai pura decât aceea a expunerii celui mai mistuitor sentiment? Este o întrebare la care nu va invit sa gasi?i raspuns. Ci va invit sa lasa?i raspunsul sa va gaseasca, prin intermediul rândurilor care urmeaza.
30 noiembrie 1976: artista Marina Abramovic, ?i-a întâlnit marea dragoste: artistul german Ulay.
“Am fost invitata la televiziunea din Amsterdam în cadrul unui program despre body art. Am fost printre primele femei din Europa de Est care au facut body art, a?a ca, într-un fel, eram privita ca prima femeie care a calatorit pe Luna. Am ajuns acolo de ziua mea ?i îmi amintesc foarte bine ca bunica mea mi-a spus odata ca tot ceea ce prime?ti de ziua ta este important. Este ca destinul. Iar prima persoana pe care am întâlnit-o a fost Ulay. În aceea?i seara ne-am îndragostit cu adevarat. A fost cu adevarat o etapa foarte importanta din via?a mea. Care a durat 12 ani.”
Din acel an Marina ?i Ulay au început sa lucreze împreuna, comportându-se asemeni unei “fiin?e cu doua capete”, îmbracându-se la fel ?i împrumutând gesturile celuilalt, într-o încercare de contopire totala.
În 1976, în cadrul Bienalei de la Vene?ia au pus în scena primul lor spectacol public – Relation in Space – cei doi arti?ti, alergând goi unul spre celalalt, ciocnindu-se cu viteza din ce în ce în ce mai mare, timp de o ora.
Restul citeste pe webcultura.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu