Dupa un format de televiziune al BBC si preluat de televiziunea publica, in urma cu putini ani, in Topul 10 MARI ROMÂNI a condus, detasat, voievodul Moldovei Stefan cel Mare. A fost ales de zeci de mii de romani (aproape 77.500) ca fiind cel mai mare si mai valoros roman al tuturor timpurilor. La inceput de iulie 2011 insa putini au fost compatriotii care au dorit sa aduca un omagiu si sa comemoreze, acasa la Stefan cel Mare, la Putna, pe cel mai mare dintre romani. Circa 1500 de oameni au participat, sambata 2 iulie, la Putna, la Liturghia prilejuita de implinirea a 507 ani de la moartea domnitorului Stefan. Asta poate si din pricina ploilor torentiale din acea zi dar si din zilele precedente. Slujba religioasa a fost oficiata de IPS Pimen Suceveanul, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, impreuna cu un sobor de preoti.
Printre cei veniti sa asiste la slujba religioasa care a avut loc in curtea Manastirii Putna, printre sute si sute de poporeni abatuti de necazuri si foame, s-au aflat doar 3 – 4 oficialitati locale si nici un reprezentant al Guvernului sau al presedintelui Basescu.
Putna, cea mai importanta ctitorie a domnitorului Stefan cel Mare
Manastirea Putna, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, este cea mai importanta ctitorie a Sfantului Voievod Stefan cel Mare, fiind definita de Mihai Eminescu ca „Ierusalimul neamului romanesc”, iar mormantul marelui voievod, care se afla aici, „altar al credintei stramosesti”. Biserica Manastirii Putna a fost sfintita la data de 3 septembrie 1470 de 64 de ierarhi si preoti. O alta ctitorie este manastirea Voronet, ridicata pe locul unui schit din lemn, in care, potrivit traditiei, ar fi trait Daniil Sihastrul. Biserica manastirii, cu hramul „Sfantul Gheorghe”, a fost ridicata in mai putin de patru luni, din 26 mai pana in 14 septembrie 1488. Ea si-a castigat un renume deosebit in lumea intreaga pentru picturile sale exterioare, realizate in jurul anului 1547, sub indrumarea mitropolitilor Teofan I si Grigorie Rosca. De asemenea, si asezamintele monahale din Muntele Athos au beneficiat de mana darnica a voievodului de a pune temelii la locuri de inchinare - este cazul Manastirii Zografu, pe care a refacut-o in intregime, in ultimii ani de domnie. Daniile harazite acestei manastiri erau atat de insemnate, incat calugarii de acolo il considerau drept ctitorul ei. Toate manastirile din nordul Moldovei, Bucovina si Regat pastreaza hrisoave de danie si unele obiecte de cult de la „binecinstitorul si de Hristos iubitorul” domn moldovean. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut pe marele domn al Moldovei in sinaxarul si calendarul Bisericii in ziua de 2 iulie, cu numele „Binecredinciosul voievod Stefan cel Mare si Sfant, fiind canonizat de Biserica Ortodoxa Romana in anul 1992.
Voievod mare, bun si sfant
Maritul Voievod Stefan cel Mare a fost cinstit dintotdeauna de catre poporul dreptcredincios, care i-a spus: bun, mare si sfant. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru iscusinta cu care a condus tara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin el pe cei lacomi si tradatori, si sfant pentru lucrarea lui intru apararea intregii crestinatati si zidirea unui mare numar de biserici si manastiri. El s-a nascut la Borzesti, din parinti binecredinciosi crestini, Voievodul Bogdan al II-lea si doamna sa Maria - Malina Oltea, aratandu-se din frageda copilarie cu deosebita dragoste fata de tara si credinta stramoseasca. Ca om al rugaciunii, evlaviosul voievod a cerut sfintitilor parinti sa se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii sai, pentru cei vii si pentru morti. El insusi se ruga cu post, facand nenumarate fapte de milostenie, in vremuri de primejdie mai ales, asa cum este infatisat pe icoanele pictate in ctitoria sa de la Putna. Sfantul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost parinte si povatuitor duhovnicesc si intelept sfatuitor in ceasurile sale de rugaciune si veghe. Deopotriva, a fost om al intelepciunii si dreptatii, precum si al iubirii si iertarii: „Te-am iertat si toata mania si ura am alungat-o cu totul din inima noastra”, scria voievodul, adresandu-se boierului sau Mihu, unul dintre cei care participasera la uciderea parintelui sau. Gandul mortii pururea l-a avut in minte, caci pentru el moartea era, potrivit invataturii crestine, o stramutare „de la cele vremelnice” catre „locasurile de veci”, asa cum el insusi a pus sa se scrie pe piatra sa de mormant, pregatita cu 12 ani inainte de moarte.
„O pace mareata ce se boltea asupra intregei tari pe stalpii puternici ai biruintelor sale...”
Mormantul lui Stefan cel Mare de la Manastirea Putna este strajuit de o candela pururea aprinsa, unde credinciosii isi pleaca genunchiul cu evlavie si rugaciune catre Milostivul Dumnezeu. Maritul Voievod Stefan cel Mare si Sfant ramane, peste veacuri, o pilda de adevarat conducator de tara, stapanit permanent de credinta si iubirea de Biserica stramoseasca si mai de tara. În istoria lui Stefan cel Mare, Nicolae Iorga spunea „În ziua de 2 iulie 1504 Stefan-voda cel Mare se stingea de o moarte blanda la Suceava, in desavarsita pace mareata ce se boltea asupra intregei tari pe stalpii puternici ai biruintelor sale. Pentru cea din urma oara portile cetatii se deschideau inaintea acelui ce luptase barbateste cea mai grea din luptele sale. Boierii calari, in haine de ursinic si aur, unii batrani ca si stapanul adormit, ceilalti in toata puterea vrastei sau in avantulincrezator al tineretelor, inconjurau sicriul infasurat in scumpe stofe. Sulitile ostasilor se ridicau drepte in vazduhul limpede, zambitor al zilei de vara. Alaiul strabatea holdele grele de bogatie, in drumul spre Manastirea Putnei. Din turnul de straja de asupra portii clopotele prindeau a vui de jale. Soborul intreg al Moldovei, sub mitrele scanteietoare de pietre scumpe, mitropolitul, episcopul de Roman, mitropolit si el, al Tarii-de-Jos, episcopul de Radauti, egumenii care putuse sa se incinga pentru aceasta lunga cale primeau in cantarile iertarii de pacate pe stapanul tuturora. Vesnica pomenire se cerea pentru acela care se facuse vrednic a fi pomenit de neamul sau in vecii vecilor. Apoi intunerecul gropnitii umbrea tot mai mult fata poruncitoare, acum inseninata, si pletele albe, rare ale batranului. Si, pe cand lacrimile brazdau cele mai aspre obrazuri, minunata lespede de marmurasapata pecetluia micul mormant in care incapuse totusi ramasitele Celui Mare. Domnise aproape cincizeci de ani, o jumatate de veac. Venise tanar, in vijelia navalirii, ca sa razbune pe ai sai, ca sa-si intemeieze viata si ca sa traga zid de vitejie in jurul tarii sale de mostenire. De atunci toate drumurile spre hotarele dusmane fusese batute de copitele cailor ostirii sale. Dar peste sabia lui minunata apasa o mana sigura, stapanita de un gand cuminte. I-a fost totdeauna mila de sangele oamenilor varsat in zadar. A adus cu dansul randuiala si buna carmuire. Oastea aceea ale carei steaguri ii fluturau deasupra sicriului el o inchegase, el o faurise, ca pe o singura arma menita sa invinga totdeauna. Boierilor acelora ce-l intovaraseau inainte de a-si lua hotaratorul ramas bun el li statornicise chemarile si drepturile. Secerand buruiana rosie a vremilor de restriste si?nelegiuire, el curatise tarana ce bause sangele nevinovat, coborand in ea sfinte temelii de biserica. Vladicilor ce se rugau acum la Dumnezeu pentru sufletul sau el li pusese mitra pe cap, dupa ce stiuse ca se cuvine s-o poarte. Gandul lui de intelepciune se stinsese in sfarsit, sau, mai curand, el se cobora ca o raza de bucurie asupra tuturora, trecea ca o binecuvantare asupra bogatiei lanurilor si fremata ca o amenintare pentru vrajmasii viitorului prin frunza padurilor ce ocrotisera si menisera luptele invingatoare. Glasul lui nu se mai auzea insa, si icoana lui nu mai statea inaintea nimanuia.”
Oficialitatile nu s-au mai inghesuit la slujba prilejuita de implinirea a 507 ani de la moarte lui Stefan cel Mare
Cuvinte cheie: sarbatoare, stefan cel mare, oficialitati, roman, valoros, aniversare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu