Tineri, entuziasti, plini de idei si talent, pregatiti sa se ia la trânta cu lumea ca sa isi câstige dreptul de a face film. Asa sunt caracterizati Iosif Prodan si Marius Mitrofan. Neavând studii de specialitate, cu mijloace precare si fara a beneficia de sustinere autoritatilor, Iosif (19 ani) si Marius (21 ani) s-au avântat in jungla cinematografica, atacând subiecte grele, ce nu se afla la indemâna oricarui realizator de film. „Medisin“ vorbeste despre starea jalnica a maternitatilor din Iasi, in timp ce „Hi, I’m mormon!“ arata o frântura din viata americanilor de religie mormona ajunsi in România in cautare de noi adepti. Cele doua documentare au fost facute cu 200 de lei si multa ambitie.
Ignorati de autoritati
La granita dintre reportaj social si documentar, „Medisin“ este pâna acum cel mai cunoscut film al lor, cu cel mai bun parcurs festivalier. Considerat de cei doi filmul lor de suflet, documentarul despre maternitatile din Iasi trateaza un subiect dureros. Daca initial, ca spectator, iti vine sa zâmbesti când vezi tot teatrul din spitale, povestea cu femeia careia i-au murit nou-nascutii din cauza ca doctorita i-a scapat pe jos iti ingheata zâmbetul pe buze. Te blochezi, empatizezi instantaneu, modul in care mama descrie ce s-a intâmplat te socheaza. „Noi avem multe de povestit din perioada filmarilor. Am stat vreo trei saptamâni ca sa ii putem lua interviu managerului de atunci, am suportat tot sictirul angajatilor. Stiam destule povesti despre putinele fonduri disponibile pentru tehnologii noi, insa sobolanii erau prea de tot. Insalubritatea era mult prea evidenta. De asta, probabil, angajatii nu aveau nimic de comentat la adresa conducerii. Insa nu cred ca atitudinea e normala. In bai tavanul era desprins si in orice clipa putea sa cada peste cineva! Mi se pare inspaimântator pentru ca nu e vorba de un dispensar sau un cabinet de medic de familie unde vin pacienti sa se trateze de raceala sau migrene. E vorba de femei insarcinate, foarte sensibile“, au povestit realizatorii. Filmul a stârnit, asa cum era de asteptat, reactii diferite. „Am vrut sa tragem un semnal de alarma, sa constientizam publicul de starea in care se afla aceste institutii, de problemele cu care se confrunta la nivel organizatoric, managerial, insa efectul filmului n-a fost de durata. Imediat dupa proiectie, cei care vazusera filmul erau interesati, am discutat, dar entuziasmul s-a pierdut pe parcurs.“ a spus Marius Mitrofan. In incercarea de a acoperi un public cât mai larg, Iosif si Marius au mers cu filmul la o televiziune locala. Au fost refuzati pe motive tehnice, insa motivele reale pe care cei de acolo le-au recunoscut fara sfiala erau altele: aveau relatii bune cu spitalele in cauza si nu au vrut sa sa deranjeze pe cineva.
Compromis din dragoste pentru public
Subiectele abordate sunt variate, insa doua teme mari se contureaza: relatiile de dragoste si „alte-chestii-serioase“, precum domeniul sanatatii si cultele religioase. „Produsele“, asa cum ii place lui Iosif sa le numeasca, nu sunt strict jurnalistice. Important e ca subiectul sa fie bun, ca unghiul de abordare sa fie indraznet.
Au facut scurtmetraje despre minoritati sexuale, adolescenti cu tendinte suicidale, psihopati ce aduc flori doamnelor din tablourile expuse la un muzeu de arta, sociopati mult prea tineri, mizantropi pur-sânge.
S-au „distrat“ in ceea ce priveste subiectele filmelor de fictiune, insa nu e ceva ce isi doresc sa faca in continuare. „Poate ca peste câtiva ani vom deplânge ironia pe care am exagerat-o in perioada asta si din dorinta de a ne cai vom ajunge iarasi la fatalism“, a afirmat Iosif Prodan.
Al doilea documentar, „Hi, I’m mormon!“ face referire la doua concepte importante in orice societate: cultura si religia. Intentia declarata a celor doi a fost sa realizeze un film de public sau, mai bine zis, sa probeze daca in România se poate vorbi de film comercial. Si, pentru a ajunge la partea comerciala, Marius si Iosif au facut un compromis, taind din seriozitatea impusa de conceptele amintite. Astfel, filmul a câstigat in complexitate, reactia publicului a fost extraordinara.
„Avem un orasel de provincie“
„Pentru a face un film de succes ai nevoie de un public care sa-ti acorde acest titlu. Or, in Iasi nu exista asa ceva. Noi avem fani Inna, festivalul berii, cea mai mare ciulama de pui cu gulas din lume, paltoane si geci vândute de comercianti dubiosi la diferite sarbatori. Nu avem un oras cultural, sa fim seriosi, ci un orasel de provincie“, a explicat Iosif Prodan.
Odata terminate, filmele ajung in fata juriului-spectator. Iosif si Marius s-au lovit la fiecare proiectie de problemele tehnice ale salilor, dar publicul a fost mereu interesat atât de subiect, cât si de procesul de creatie.
In paralel cu realizarea filmului „Hi, I’m mormon!“ cei doi au filmat un documentar despre relatii: „E ceva si mai comic decât cel cu mormonii. Va fi un film despre relatiile romantice ale post-adolescentilor in vârsta de cam 20 ani. E un soi de experiment sociologic“, a spus Marius Mitrofan. Si pentru ca nu doresc sa isi stirbeasca reputatia de tineri regizori prolifici cu peste o duzina de filme la activ, planuiesc deja un documentar ce va trata un alt subiect de actualitate si extrem de grav: „Proiectul cu drogurile a aparut intâmplator, nu ne-am gândit ca vom ajunge la el. Nici noi nu stim exact cum va arata, dar avem foarte multe idei. Incercam sa luam câteva interviuri unor personaje importante si un lucru e clar: e tot despre Iasi“, a adaugat Iosif Prodan.
______________
Primaria Iasului e total dezinteresata de cultura underground din orasul nostru.
Iosif Prodan, realizator
______________
„N-am fost crescut sa astept mila altora“
Iosif Prodan, student in anul II la Facultatea de Litere, si Marius Mitrofan, student in anul I la Facultatea de Jurnalism lucreaza pentru a câstiga bani ce vor fi investiti in urmatoarele proiecte cinematografice. Pâna de curând foloseau un aparat cu care japonezii filmeaza zilele de nastere ale copiilor. De un an, un sponsor le-a cumparat o camera cu care se poate filma HD si astfel un mare pas a fost facut din punct de vedere tehnic. Cât despre sponsorizari in bani, nici nu poate fi vorba.
„N-am fost crescut sa astept mila altora, pentru ca eu asa vad chestia asta cu mercenatul. Desigur, poate vi se pare ca exagerez, insa imi place sa cred ca putem face filme prin minimele resurse pe care le detinem, minimalismul mi se pare foarte romantic“, a declarat Marius Mitrofan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu