vineri, 31 mai 2013

„Privirea încrucişată“ la copii: când este necesară operaţia?

Atunci când deviatia ochiului este mica si apare dupa vârsta de 1 an se apeleaza la forma nonchirurgicala de tratament. Se apeleaza la chirurgie numai în cazul când tratamentul medical este insuficient.

Florina M., din  Iasi: „Fetita mea de aproape doi ani are  strabism - se uita putin în crucis. Înca nu m-am lamurit daca e nevoie de operatie sau nu, mi s-a spus despre mai multe metode de tratament. De aceea va rog sa ma ajutati cu un raspuns de la un medic specialist:ce variante de tratament pentru strabism exista în cazul copiilor si când este necesara oiperatia? Va multumesc“.

Prof. dr. Danut Costin, Seful Clinicii a II-a Oftalomologie din cadrul Spitalului de Neurochirurgie Iasi: „Strabismul este o afectiune visuala în care ochii nu pot fixa (focaliza) un obiect (imagine) în acelasi timp. Uneori strabismul este numit si „ochi-încrucisati“, „privire crucisa“. Boala este frecvent întâlnita în copilarie. Strabismul apare atunci când musculatura oculara nu coordoneaza corect miscarile globilor oculari. În acest caz, ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are difficultati în suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular. De ce se întâmpla acest lucru? Cauzele strabismului prezent în copilarie sunt necunoscute. În general, cu cât este mai tânar copilul, la începutul tratamentului pentru strabism, cu atât mai mari sunt sansele ca aceasta afectiune sa fie corectata. Tratamentul strabismului poate include purtarea ochelarilor, folosirea ocluzorului, tratamentul medicamentos, exercitiile globilor oculari (tratamentul ortoptic) sau tratamentul chirurgical.

În cazul în care exista doar devierea globilor oculari, acestia nefiind centrati, purtarea ochelarilor poate corecta uneoristrabismul. Unii copii au nevoie de purtarea unor lentile speciale numite prisme. În timpul purtarii ochelarilor poate fi necesara folosirea picaturilor pentru o perioada de timp.

Acesta este tratamentul de prima intentie pentru ambliopie (ochi lenes), care poate aparea ca urmare a strabismului sau poate fi o cauza ce determina strabismul. Ochiul mai puternic (cu vedere mai buna) este acoperit cu un ocluzor (bandaj) cu scopul de a forta copilul sa utilizeze ochiul mai slab. Este foarte important ca parintii sa respecte cu exactitate instructiunile medicului specialist oftalmolog si sa nu lase copilul sa poarte ocluzorul o perioada de timp mai mare decât cea recomandata de medic, pentru ca purtarea excesiva a ocluzorului poate determina aparitia ambliopiei la ochiul care initial era mai puternic.

Ocazional, se folosesc exercitiile oculare ca tratament aditional la alte metode de tratament, ca de exemplu în tratamentul chirurgical. Cu toate acestea, exercitiile oculare, fara alt tratament adjuvant nu sunt eficiente în tratarea strabismului. Tratamentul  ortoptic (exercitiile) este indicat în tratamentul ambliopiei, educarea vederii binoculare si recuperarea fuziunii oculare. Acest tip de tratament este indicat numai de medicul oftalmolog si va fi efectuat periodic pâna la recuperarea functiei. În cazul in care copilul este nevoit sa poarte lentile de contact speciale pentru tratarea ambliopiei („ochi lenes„), parintii vor fi nevoiti sa-l învete cum sa le utilizeze. Ei trebuie sa se asigure ca acesta utilizeaza picaturile de ochi întocmai dupa recomandarile medicului oftalmolog.

Atropina si alte substante midriatice, influenteaza musculatura din interiorul globului ocular care controleaza pupila si permite focalizarea ochiului pentru a capta imaginea. Midriaticele se folosesc mai ales atunci când strabismul este determinat de problemele focalizarii oculare. Atropina este folosita uneori ca o alternativa a ocluzarii globului ocular cu scopul de a trata vederea deficitara (ambliopia). Prin administrarea atropinei la ochiului sanatos, copilul îsi va utiliza ochiul afectat de ambliopie.

Tratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil sa alinieze globii oculari si sa îmbunatatesca vederea ochilor cu strabism. În timpul interventiei chirurgicale, medicul va slabi sau întari musculatura din jurul globului ocular prin modificarea pozitiei sau lungimii acesteia. Uneori copilul cu strabism are nevoie de mai multe interventii chirurgicale pentru a realinia globii oculari si a îmbunatati vederea; iar dupa interventia chirurgicala s-ar putea sa aiba nevoie de ochelari sau sa fie nevoit sa continue purtarea ochelarilor recomandati înaintea operatiei. Când deviatia ochiului este mica si apare dupa vârsta de 1 an se apeleaza la forma nonchirurgicala de tratament. Numai în cazul când tratamentul medical este insuficient, se apeleaza la chirurgie. Daca deviatia este mare, permanenta si este prezenta înca de la nastere se opereaza. Deoarece tratamentul precoce este foarte important în corectarea strabismului, interventia chirurgicala se efectueaza frecvent la copiii cu vârsta mai mica de 2 ani si uneori se poate realiza chiar si la copiii în vârsta de 3 luni mai ales în cazurile severe de strabism si în mod special atunci când strabismul a fost diagnosticat precoce. Cu toate acestea, eficienta interventiei chirurgicale la copii cu vârsta mai mica de 6 luni este controversata pentru ca musculatura globului ocular nu este înca dezvoltata. Desi foarte rar, strabismul la copii cu vârste foarte mici poate sa dispara de la sine o data cu dezvoltarea musculaturii oculare în timpul cresterii“.

------

Uneori sunt necesare unele analize pentru a determina daca nu este prezenta de fapt o alta afectiune, ca de exemplu ambliopia, o afectiune oculara denumita si „ochi lenes„, în care un ochi nu este folosit suficient pentru formarea imaginii la nivelul cortexului cerebral, astfel ca la nivelul acelui ochi vederea nu se dezvolta corect. Daca strabismul apare doar uneori sau atunci când copilul schimba ochiul folosit pentru focalizarea obiectelor, ambliopia este putin probabil sa se dezvolte.


Articolul original

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu