An de an, cu ocazia Pastelui ortodox, credinciosii se bucura de ceea ce ei numesc minunea Sfintei Lumini. Acest eveniment miraculos se petrece an de an în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în timpul slujbei de vecernie ce are loc în Sâmbata Mare, ziua dinaintea Pastelui.
În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoara Sfântul Mormânt alaturi de un sobor de ierarhi si de preoti. Dupa procesiune, Patriarhul intra cu 33 de lumânari în Sfântul Mormânt, unde se crede ca Lumina Sfânta coboara si le aprinde. Dupa acest eveniment, Patriarhul iese din mormânt si împarte Lumina credinciosilor prezenti în biserica.
Evenimentul este considerat de catre adeptii crestinismului ca fiind cel mai vechi miracol atestat anual. Desi a fost descrisa în mai multe scrieri începând cu secolul 4 e.n., minunea a început sa fie documentata sistematic începând cu 1106, când a fost mentionata în scrierile calugarului rus Daniel.
Controverse de-a lungul istoriei
Înca de pe vremea când Ierusalimul se afla sub conducerea musulmanilor a existat o doza serioasa de scepticism asupra acestui fenomen, însa acesta era tolerat pentru ca pelerinii ce calatoreau special pentru a fi martori la moment aduceau venituri consistente. Când Ierusalimul a fost cucerit de cruciati, acestia au izgonit preotimea ortodoxa si au descoperit ca miracolul a încetat sa se mai produca. Absenta pelerinilor si a taxelor platite de acestia l-au convins pe regele Baudouin sa le permita preotilor ortodocsi sa revina în Biserica Sfântului Mormânt, însa întâmplarea a amplificat scepticismul.
Fenomenul este descris de celebrul istoric Edward Gibbon în opera sa de capatâi, Istoria declinului si prabusirii Imperiului Roman, în volumul IV, publicat în 1788: "Musulmanii zâmbeau cu condescenta la mentiunea flacarii miraculoase ce se aprindea în ajunul Pastelui. Aceasta frauda pioasa, conceputa în secolul al IX-lea, era apreciata de cruciatii latini si este repetata anual de catre preotimea sectelor grecesti, armene si copte, impunând-o asupra spectatorilor creduli pentru beneficiul propriu si pentru cel al tiranilor ce îi conduc. Cu timpul, toleranta asupra acestui fenomen a fost sporita si de interes, veniturile printului si ale emirului crescând în fiecare an datorita miilor de straini ce veneau sa observe fenomenul".
O alta sursa istorica la care apeleaza scepticii este arhimandritul rus Porfirie, ce a fost trimis în secolul al XVII-lea la Ierusalim de catre Biserica Ortodoxa Rusa pentru a fonda misiunea ruseasca. În jurnalul pe care l-a tinut, acesta mentioneaza ca preotimea din Ierusalim stia ca «miracolul» este de fapt o frauda. "Un ierodiacon care a intrat în altarul Mormântului atunci când, dupa cum crede toata lumea, focul sfânt coboara, a vazut oripilat ca focul este aprins de la o simpla lampa de icoana care nu se stinge niciodata, si astfel focul sfânt nu este o minune. El însusi mi-a spus despre asta azi", a scris Porfirie în jurnalele ce au fost publicate între 1894-1901.
Citeste mai mult pe descopera.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu