Ar fi fost bine sa auzim cântând în româneste un interpret care, prin vestimentatie, sugera atâta putere si autoritate.
Nu am avut nici timpul, nici dispozitia sa receptez performantele artistice ale participantilor la Eurovision, dar ascultasem cu alta ocazie piesa României. Nu e genul de muzica pe care sa-l îndragesc, si nu ma impresioneaza nici „stilul” consacrat de concurs. Sigur ca apar si cântece pe care le agreez, dupa cum pe unele nu-mi doresc sa le mai aud niciodata. Dar, aici e vorba de arta si eu respect sentimentele tuturor, precum si încarcatura simbolica pe care o ataseaza concursului. Ma intereseaza foarte mult aspectele cu tenta politica, iar pe locul întâi – chiar înaintea comportamentului la vot sau a cauzelor pentru care decid uneori sa pledeze interpretii – au venit, de data aceasta, comentariile malitioase ale presei britanice. As vrea, asadar, sa protestez împotriva modului total neprofesionist în care un articol din The Independent jigneste România, comparându-l pe reprezentantul ei cu odiosul Ming cel Nemilos, personajul negativ din Flash Gordon. Este o insulta la adresa întregii echipe, a celor care au încercat – si, dupa parerea mea, au reusit – sa creeze o sinergie perfecta între auditiv si vizual. Autorul articolului, Alexander Fury, fie nu stie, fie se face a nu sti ca Ming nu este capabil sa emane emotie si caldura sufleteasca. De aceea nu va reusi sa cucereasca inima frumoasei Dale Arden si tot de aceea va pierde, în final, si puterea absoluta pe care o detinea pe planeta Mongo. Cum i-a putut veni ideea sa faca o asemenea comparatie? De ce nu întelege nimic din tensiunea între diabolic si angelic care defineste piesa româneasca? De ce nu a gasit un personaj pozitiv care sa fie îmbracat si machiat cam la fel? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca nu e nimic onorant în a fi comparati cu planeta Mongo, marcata de tensiuni si conflicte mai mari decât cele cu care suntem noi familiarizati, din 1989 încoace. Apoi, mi se pare inacceptabil ca un ziar cu adevarat progresist precum The Guardiansa insulte România facând uz de prejudecati si clisee care nu ar trebui sa-si gaseasca loc în spatiul public. „Exista un milion de cântece intitulate It’s my life, si aproape niciunul nu este bun. Dar asta din cauza ca niciunul nu este interpretat de un vampir... care cânta precum inedita senzatie pop din anii ’60, Mrs. Miller”. Am verificat ce e cu dna Miller, am vazut, am ascultat, nu e nimic grav. Dar a spune despre un român ca seamana cu un vampir atesta o grava ignoranta în privinta istoriei României, a istoriei Transilvaniei, a dezbaterii sânge (în sensul de sistem circulator, nu în celalalt) versus constiinta în cazul identitatii personajului Dracula, si în multe alte privinte. În plus, de unde stie autorul textului, Stuart Heritage, cum arata si cum se îmbraca un vampir? A luat cina cu vreunul? Si ca sa ne convingem cât de rau intentionat este acest individ, iata ce îsi permitea sa posteze pe blogul din ziar, în chiar ziua concursului: „Uriasi ucraineni! Vampiri români! Greci în fuste! Da, e timpul sa încetam sa ne mai împungem cu vecinii nostri europeni si, în loc de asta, sa începem sa-i ridiculizam”. Cu siguranta ca e vreunul din euroscepticii lui Nigel Farage, cel care, încercând sa-si propage minciunile în Scotia, s-a trezit încoltit de câtiva buni cetateni ai Edinburgh-ului, de teama carora n-a mai putut iesi din pubdecât cu politia. Presa britanica relateaza ca oamenii, animati de simt civic, l-au asteptat o vreme – „trebuie sa iasa, pâna la urma, la o tigara!” – dar lasul n-a mai iesit (poate a fumat înauntru, încalcând grav legea). Sa revenim la reprezentarea României. Cred ca multa lume a fost deranjata de limba în care a fost interpretata piesa. Indiferent ce credem despre Ming cel Nemilos sau despre vampiri, piesa trebuia interpretata în româna. Versurile ei rafinate ar fi sunat excelent în limba noastra – o limba a poeziei. Si ar fi fost reconfortant sa auzim cântând în româneste un interpret care, prin vestimentatie, sugera atâta putere si autoritate. Nu ma refer doar la autoritatea de tip Dracula sau Ming cel Nemilos, ci mai ales la autoritatea democratica pe care i-au acordat-o melomanii nostri în faza calificarilor, prin vot liber si corect.În plus, am avut si neplacerea de a vedea piesa noastra ignorata de românii stabiliti prin Spania, Italia sau prin alte parti, si care aveau datoria sa o sustina. Dupa ce ca România i-a sprijinit, i-a încurajat sa plece, face totul ca ei sa ramâna acolo, dupa ce ca guvernul nu-i mai taie de pe listele electorale, ei chiar sa nu fie capabili de un efort de zece secunde? Sau, mai rau, daca l-au facut, au votat pentru Republica Moldova sau pentru cine le-a mai placut lor? Avem, de altfel, toate motivele sa fim suparati si pe fratii nostri din stânga Prutului, care au pus muzica înaintea geopoliticii si au ratat ocazia de a-si dovedi solidaritatea. Una peste alta, însa, avem si noi un mare motiv de satisfactie: daca si acum, în ciuda presei celei rauvoitoare, britanicii ne-au dat mai multe puncte decât le-am dat noi lor, sa ne închipuim ce va fi la anul, dupa eliminarea restrictiilor de pe piata muncii. Lucian Dîrdala este politolog si lector universitar doctor în cadrul Universitatii "Mihail Kogalniceanu”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu