Einstein nu avea reputatia unuia dintre cei mai fideli soti. În anul 1902, a avut o fetita fara sa fie casatorit – pe Lieserl, si ulterior a luat-o de sotie pe mama acesteia. În timpul mariajului cu Mileva Maric, între anii 1903 si 1919, cuplul parea însufletit de multa dragoste. Albert i-a scris Milevei: „Cât de fericit sunt pentru ca am descoperit în tine o persoana la fel de puternica si de independenta cum sunt eu însumi”.
În pofida afectiunii reciproce, hoinarelile lui Albert i-au purtat pasii pe carari interzise. În timpul unei calatorii la Berlin, în anul 1912, el a cunoscut-o pe Elsa, o verisoara îndepartata, si a început o relatie de dragoste adulterina. Elsa l-a îngrijit în perioada de boala din 1917 si, doi ani mai târziu, în 1919, cei doi s-au casatorit, dupa ce s-a pronuntat sentinta definitiva a divortului de Mileva.
S-a spus ca savantul a avut numeroase aventuri amoroase si în timpul mariajului cu Elsa. Au existat zvonuri conform carora Albert nu ar fi fost atras doar de Elsa, ci si de fata acesteia, Lise. S-a mai spus ca se casatorise cu Elsa (mai în vârsta) numai dupa ce fusese refuzat de catre Lise (mai tânara, caci avea 22 de ani pe vremea aceea).
Einstein era prolific atât în discursurile verbale, cât si în cele scrise, si chiar se întrezarea o nota de romantism în cuvintele sale, în special când faceau referire la persoanele de sex opus. Unul dintre biografi a descris atractia pe care femeile o simteau în preajma lui Einstein ca fiind magnetica. În timpul casatoriei cu Elsa, a întretinut o strânsa prietenie cu Betty Neumann, o nepoata a unei cunostinte. Într-o scrisoare adresata domnisoarei Neumann din ianuarie 1924, Einstein foloseste un ton cât se poate de magulitor: „Din moment ce nu pot alerga dupa tine, unica mea speranta ramâne sa te întâlnesc accidental… râzi de mine, batrânul pisicher, si gaseste-ti pe cineva cu zece ani mai tânar, care sa te iubeasca la fel de mult ca mine”. A doua sotie, Elsa, îi îngaduia lui Albert întâlniri ocazionale cu Betty Neumann, ceea ce se poate sa fi constituit unul dintre motivele pentru care mariajul a durat pâna la moartea ei, în 1936.
Spre anii batrânetii, Einstein a avut si alte aventuri. O secretara pe nume Helen Dukas, femeie de origine svaba din sud-vestul Germaniei, a emigrat împreuna cu el în Statele Unite. Începuse sa lucreze pentru el în 1928, iar legatura a durat pâna în clipa mortii lui. Pe lânga îndatoririle de secretara, Dukas arhiva si colecta diversele articole scrise de savant, i-a fost o prietena foarte apropiata si, dupa cum spun unii, relatia lor nu s-a limitat doar la domeniul profesional. Helen Dukas a avut grija de Albert dupa moartea sotiei acestuia, Elsa.
Ultima aventura a lui Einstein a fost, se pare, Johanna Fantova, o bibliotecara de la Universitatea Princeton, care mai târziu s-a mutat în casa lui din strada Mercer. Cei doi s-au cunoscut de fapt la Berlin, în anul 1929, iar Fantova s-a mutat la Princeton în anul 1939. Pe lânga faptul ca au aranjat împreuna biblioteca personala a savantului, între cei doi parea ca exista o relatie mai apropiata. În ultimii ani din viata erau mereu vazuti împreuna, în sejururi pe mare sau asistând la concerte. Fantova a pastrat toate notitele si poeziile scrise de Einstein, pe care mai târziu le-a publicat în diferite colectii.
historia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu